Un profesor român stabilit în Statele Unite explică, pornind de la propria experiență din România anilor ’50, de ce comunismul reprezintă o cale fără ieșire. În spatele propagandei despre societatea ideală se ascundeau lipsurile, confiscarea proprietății private și suprimarea libertății.
Comunismul promitea o societate ideală, egalitate și progres. În realitate, experiența României comuniste a demonstrat contradicția profundă dintre promisiunile ideologice și viața oamenilor. Aceasta este concluzia profesorului Adrian Bejan, născut în România în 1948 și devenit ulterior unul dintre cercetătorii cunoscuți la nivel internațional în domeniul termodinamicii și al transferului de căldură.
Într-un articol publicat în The American Spectator, intitulat „Why Communism Is a Dead End: Lessons From Communist Romania”, Bejan rememorează copilăria petrecută în România anilor ’50 și felul în care a ajuns să înțeleagă eșecul sistemului comunist.
„În copilărie, la școală, am descoperit că comunismul este o fundătură”, mărturisește autorul.
„Crescând în spatele Cortinei de Fier, am învățat că istoria umanității avansează prin libertate și inovație — și nu prin colectivismul impus, promis de ideologia comunistă”, susține Bejan.
Propaganda comunistă și realitatea din magazine
În România propaganda comunistă era omniprezentă. Mesajele oficiale erau afișate și repetate pretutindeni, iar populației i se promitea construirea unei societăți perfecte.
„Comunismul este societatea ideală” și „Suntem cu toții devotați construirii comunismului” erau sloganurile promovate de regim. Lor li se adăuga celebrul îndemn al lui Lenin: „Mereu înainte!”
Realitatea cotidiană era însă cu totul diferită. Pâinea era raționalizată, iar magazinele alimentare nu aveau carne.
- Karl Marx trăia în mizerie, duhnea și era plin de furuncule. Cum descria Poliția din 1850 casa părintelui Comunismul
- Analiză: Este comunismul o ideologie morală?
Lipsurile erau justificate printr-o explicație care amâna permanent împlinirea promisiunilor: „Încă nu am ajuns acolo. Suntem încă în etapa de dinaintea comunismului, numită socialism”.
Astfel, eșecul sistemului era prezentat nu ca o consecință a ideologiei, ci ca o etapă temporară, care urma să fie depășită în viitor.
Educația și moștenirea civilizației occidentale
Un aspect interesant al amintirilor lui Adrian Bejan este aprecierea sistemului educațional românesc, ale cărui baze fuseseră construite cu mult înaintea instaurării comunismului.
Autorul subliniază influența tradițiilor intelectuale occidentale asupra educației din România: limbile și matematica erau puternic influențate de tradiția franceză, fizica de cercetarea britanică, tehnologia de progresele germane, iar limbile și muzica de influențele italiene.
- O supraviețuitoare a comunismului din România avertizează SUA: Nu aderați la socialism!
- Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
La baza acestor discipline se afla moștenirea intelectuală și culturală greco-romană, care contribuise la dezvoltarea științei și artei moderne.
Studiul istoriei avea, de asemenea, un caracter sistematic. Elevii parcurgeau istoria universală în două cicluri, unul în gimnaziu și celălalt în liceu, al doilea aprofundând cunoștințele dobândite anterior.
Această perspectivă asupra evoluției civilizațiilor avea să joace un rol esențial în felul în care tânărul Bejan a înțeles contradicțiile comunismului.
De la comunitățile primitive la confiscarea proprietății
Parcurgând istoria societăților umane, autorul observase o evoluție de la formele primitive de organizare către civilizații tot mai complexe și mai avansate.
Studiul Antichității, al Evului Mediu și al epocii moderne îi conturase imaginea unui progres continuu, în care știința, arta, tehnologia și organizarea societății evoluau.
Dar această perspectivă ridica o întrebare fundamentală.
În societățile primitive, oamenii împărțeau voluntar resursele pentru a supraviețui. În comunism, în schimb, proprietatea nu mai era împărțită voluntar, ci confiscată prin constrângere.
Bejan explică diferența dintre solidaritatea naturală a comunităților primitive și colectivizarea impusă de regimul comunist.
„În viața comunitară, împărțirea era voluntară, o chestiune de supraviețuire pentru toți cei din colibă. Sub comunism, în locul împărțirii a existat confiscarea forțată a proprietății private”.
Prin urmare, ceea ce propaganda prezenta drept o revenire la o societate comunitară și egalitară era, în realitate, un sistem bazat pe constrângere și eliminarea dreptului de proprietate.
O ideologie care promitea progresul, dar producea stagnare
Pentru Adrian Bejan, contradicția fundamentală a comunismului devenise evidentă încă din copilărie.
Dacă istoria omenirii reprezenta o evoluție ascendentă, de ce ar fi trebuit ca societatea să revină la o formă primitivă de organizare, în care proprietatea individuală și libertatea erau eliminate?
Autorul își amintește întrebarea care îl urmărea: dacă afirmația potrivit căreia comunismul reprezintă viitorul este adevărată, atunci unde se situează acest sistem în evoluția civilizației?
Concluzia sa era că întoarcerea de la comunitățile primitive la comunism nu reprezenta un pas înainte, ci o întoarcere la punctul de plecare.
„A porni de la «comunitar» și a ajunge la «comunism» însemna să nu ajungi nicăieri, nu să urci.”
Mai mult, încă din anii ’50, realitatea demonstra că viața sub comunism însemna tot mai puțină libertate, mai puțină mobilitate și mai puțină hrană, în timp ce mizeria devenea tot mai abundentă.
Mesajul lui Adrian Bejan este unul care depășește experiența personală a României. El pune sub semnul întrebării însăși ideea că progresul societății poate fi construit prin confiscare, constrângere și anularea libertății individuale.
La final, autorul formulează o reflecție memorabilă asupra libertății de gândire și a adevărului istoric:
„Sunteți liberi să puneți întrebări, să creați și să nu fiți de acord. Aveți dreptul la propriile idei, dar nu și la propria istorie a lumii”.
Este, poate, una dintre cele mai importante lecții pe care experiența comunismului românesc le poate transmite generațiilor care nu au cunoscut acel regim: o societate nu poate progresa prin negarea libertății, iar promisiunile unei lumi perfecte nu pot înlocui realitatea.
Adrian Bejan este profesor emerit J. A. Jones de inginerie mecanică la Universitatea Duke. Născut în România în 1948, este recunoscut la nivel internațional pentru formularea legii constructale a evoluției în natură și pentru contribuțiile sale la termodinamica modernă și la domeniul transferului de căldură.



COMMENTS