Adrian Papahagi: De ce „genul” nu are ce căuta pe o carte de identitate

Noile cărți de identitate biometrice românești lansate oficial pe 3 august 2021 au stârnit un val de critici la adresa administrației publice din România, având în vedere că în specimenul prezentat public era înlocuit termenul „sex” cu „gen”, un detaliu care a atras atenția asupra revoluției culturale care are loc în Uniunea Europeană și în Statele Unite și care ignoră flagrant biologia de bază care determină sexul, numindu-l gen – și că astfel pot exista „nenumărate genuri”.

Scriitorul și comentatorul conservator Adrian Papahagi explică de ce „genul” nu are ce căuta pe o carte de identitate. Postarea inițială i-a fost ștearsă de Facebook în urma raportărilor multiple, dar platforma a revenit și i-a redat accesul la utilizare, o noutate pentru istoricul postărilor și prezenței profesorului Papahagi pe rețelele de socializare.

„Am să explic aici, cât pot de academic, dar nu fără piper polemic, de ce “genul” nu își are locul pe o carte de identitate. Într-o frază: identitatea pe care statul o consemnează e cea obiectivă, nu părerea fiecăruia despre el însuși. Obiectiv, un om are ochi albaștri, chiar dacă i-ar vrea mov. Obiectiv, un om e fie bărbat, fie femeie, indiferent cum se simte, ce preferințe are sau cât de funcțional ar fi ca bărbat sau ca femeie.

Sigur, un bărbat cu ochi albaștri poate purta lentile de contact care să-i facă ochii mov, sau poate îmbrăca rochie și perucă, prezentându-se ca femeie, dar acest lucru, pentru poliție, e o deghizare, nu identitatea lui.

Spre deosebire de sex, care se bazează pe o identitate biologică, dictată de cromozomi, “genul” are la bază conceptul “identității de gen”, un produs secundar al relativismului și deconstrucției care clamează că orice e “construct”, “convenție” care poate fi redefinită. Totul e fluid. Identitatea de gen e deci sentimentul (subiectiv!) despre propriul “gen”, însoțit de un rol social, care poate să corespundă cu sexul biologic, poate să depășească schema binară bărbat-femeie, sau poate fluctua în timp, după cum vrea fiecare.

Cu alte cuvinte, noțiunea de gen este relevantă pentru psihologia individului, infinit complexă și fluctuantă, nu pentru biologia sa obiectivă, decelabilă științific, cu ochiul liber sau printr-o analiză cromozomială.

Dar cum să consemnezi psihologia umană pe cartea de identitate?

E știut că CNP-ul are două coduri: 1-pentru bărbat și 2-pentru femeie, în timp ce subiectivismul ideologiei de gen poate genera mai multe numere decât 3-9, și mai multe litere decât are alfabetul, care azi reține doar F și M pentru a defini sexul cuiva pe cartea de identitate. Cum va trata autoritatea această realitate, odată ce permite ideologiei de gen să dicteze identitatea din buletin? Va nota X, permițând indistincția pe un document a cărui menire e identificarea cuiva, sau va inventa coduri pentru toate identitățile de gen, în continuă evoluție? Și ce va face polițistul când martorul va spune că a văzut un bărbat furând un portmoneu, iar făptașul va produce o CI pe care scrie X în loc de M, arătând că nu putea fi el, întrucât nu e bărbat? Probabil va amenda martorul care l-a “discriminat” sau l-a “micro-agresat” pe făptaș identificându-l ca M. Cum prevede guvernul român să rezolve situația când, după ce a scris “Gen” în loc de “Sex” pe buletine va începe să fie acuzat de diverse ong-uri că discriminează nu se știe ce minorități, limitând identitatea înscrisă în CI la M/F?

Mai mult, însă, “identitatea de gen” e un concept toxic, fiindcă nu se limitează la teoria din științele zise sociale, sau din psihologie, ci este politizat de marxismul cultural, pe care eu îl numesc, mai în glumă, mai în serios, sexomarxism. Împreună cu relativismul dizolvant vine un anarhism militant, care terorizează majoritățile fiindcă ar discrimina minorități inventate mai rapid decât poate legea să consemneze. În spiritul revoluției permanente, orice nouă găselniță genderistă sau intersecționalistă este utilizată de noile minorități pentru a revendica ceva și pentru a-i denunța și cenzura pe cei care îndrăznesc să nu fie de acord. Bărbați albi și bogați, desemnați a priori ca persecutori de ideologia stângistă, devin brusc minoritari persecutați atunci când își declară alt “gen”, iar femeile, a priori persecutate de patriarhat în aceeași ideologie, devin brusc fasciste și intolerante când nu acceptă ca un vlăjgan mușchiulos, prin simpla declarație că se simte femeie, prin mutilare chirurgicală sau chimic-hormonală, să și devină femeie, cu acces la competiții sau la vestiare rezervate femeilor.

În ultimă analiză, pe care sunteți liberi să n-o împărtășiți, “genderismul” este încă un simptom al nevrozei omului modern, obsedat să deconstruiască și să redefinească totul, până nu mai rămâne piatră pe piatră nici din civilizație, nici din societate, nici din propria lui persoană. Societatea greșește dacă permite acestei nebunii să o terorizeze, sau chiar să devină normativă. Prin introducerea “genului” într-un act oficial, guvernul României capitulează în fața unei ideologii toxice și distructive”.

Tribuna.US