Noi, conservatorii, nu vrem să impunem nimănui nimic. Tot ce cerem e să fim scutiți de dictatura progresului obligatoriu, de marele salt înainte (
Noi, conservatorii, nu vrem să impunem nimănui nimic. Tot ce cerem e să fim scutiți de dictatura progresului obligatoriu, de marele salt înainte (sau în gol), de marșul forțat înspre utopie, opinează intelectualul român Adrian Papahagi.
Nu credem că știm mai bine decât alții (deși ne recunoaștem o anumită superioritate a stilului, culturii și moravurilor), dar avem pretenția să nu ne administreze lecții orice ignoramus auto-îndreptățit.
Nu respingem progresul, dar îl considerăm instrument, nu scop, și în niciun caz idol.
Admirăm știința, ca de altfel orice manifestare a geniului uman, dar înțelegem că nu e religie sau sistem de valori și nu se substituie celor ale spiritului.
Pentru noi, știința nu este mai cerebrală decât arta, poezia sau religia – în momentele ei bune e chiar la fel de fantezistă, adică de adecvată celor înalte.
Nu suntem retrograzi, ci înrădăcinați, fiindcă avem în ce să ne înrădăcinăm (cultură, limbă, tradiții, credință, sol – unii, chiar avere).
Tribuna.US
COMMENTS
Tocmai asta e problema, conservatorii sunt mereu în defensivă, nu au niciun punct clar de vedere despre ce vor să facă. Progresiștii au o idee clară despre ce vor să facă, susțin în permanență teze contradictorii și n-au nicio problemă să procedeze astfel, obținând mereu puterea politică în maniera asta.
Unii dintre conservatori ar trebui să se gândească serios unde sunt limitele a ceea ce sunt dispuși să accepte, altfel progresiștii nu au limite.