Afacerea murdară a lui Joe Biden cu Venezuela

În cadrul conferinței ONU privind clima de la Sharm El Sheikh, Egipt, SUA au fost de acord să plătească despăgubiri de mediu țărilor în curs de dezvoltare. Câteva zile mai târziu, s-a aflat că administrația Biden va emite o nouă licență pentru Chevron pentru a relua operațiunile în cadrul unor societăți mixte cu compania petrolieră din Venezuela, PdVSA, informează WSJ.

Guvernul SUA te crede un prost, dragă cititorule. Și nu numai pentru că a așteptat ca americanii să se îndrepte spre casa bunicii de Ziua Recunoștinței pentru a lăsa să scape vestea unui acord de creștere a producției de petrol greu din partea unor societăți mixte controlate de o dictatură aliată cu Iranul. Sau pentru că se așteaptă să credeți că Venezuela se gândește la o revenire la alegeri libere în schimb.

Probabil că nu ați observat nici efortul echipei Biden de a împiedica dezvoltarea unor rezerve uriașe de țiței ușor dulce din Guyana, un aliat al SUA.

Factorii de decizie politică de la Washington fac ocazional calcule greșite care ajută inamicii americanilor, subminează dezvoltarea unei țări sărace sau dăunează intereselor economice ale SUA. Dar pentru a reuși această triplă performanță este nevoie de un amestec special de orbire ideologică și incompetență care este, din fericire, foarte rar. Cu toate acestea, după cum demonstrează tratamentul administrației față de Guyana, se poate întâmpla.

Într-o regiune care a avut o tendință antiamericană în ultimii ani, Guyana, cu o populație de mai puțin de 800.000 de locuitori, a fost un aliat neobișnuit. Aflată la granița de sud-est a Venezuelei și la nord de Brazilia, mica națiune anglofonă are o valoare strategică evidentă pentru SUA.

Din 2015, când Exxon Mobil a făcut prima descoperire de petrol în apele offshore, o serie de alte descoperiri au dus rezervele estimate ale Guyanei la peste 11 miliarde de barili echivalenți în petrol. Pe cap de locuitor, doar Kuweit are mai mult petrol.

Povestea devine și mai interesantă, deoarece țițeiul din apele guyaniene are un conținut scăzut de sulf, spre deosebire de gudronul care provine din Venezuela. Ar fi greu să visezi la o poveste mai interesantă pentru o țară înglodată în sărăcie.

Într-un document de lucru din noiembrie pentru Fondul Monetar Internațional, economistul Rina Bhattacharya a remarcat că descoperirile de petrol oferă „promisiunea de a transforma economia agricolă și minieră a Guyanei într-o putere petrolieră, contribuind în același timp, sperăm, la diversificarea economiei non-petroliere”. Există „o oportunitate importantă de a stimula creșterea favorabilă incluziunii și de a diversifica economia, furnizând resurse pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare umană și pentru a acoperi lacunele de infrastructură”. Dar există, de asemenea, „provocări” semnificative.

Cea mai evidentă problemă cu care se confruntă o țară săracă care se bucură brusc de o avalanșă de dolari este absența statului de drept. Instituțiile fragile tind să alimenteze nesăbuința financiară și corupția.

Guyana are nevoie de tot ajutorul SUA dacă speră să își valorifice în mod constructiv noua sa bogăție și să evite să se transforme într-o altă republică bananieră cu petrol. Dar, datorită religiozității climatice a domnului Biden, se pare că guyanezii vor trebui să se bazeze pe China.

Luați în considerare un proiect de modernizare a infrastructurii guyaniene necesare pentru a exporta petrolul în condiții de siguranță. Guyana Shore Base Inc., o companie privată cu sediul în Georgetown, a cerut ajutorul IDB Invest (divizia de finanțare a sectorului privat a Băncii Interamericane de Dezvoltare). IDB Invest a descris compania ca fiind cea care răspunde nevoilor transbordatorilor în materie de „bunuri, materiale și echipamente” și care oferă „diverse servicii și personal de sprijin, inclusiv gestionarea deșeurilor, depozitarea, alimentarea cu combustibil, depozitarea țevilor, tratarea apei și depozitarea apei potabile, printre alte servicii”, pentru Exxon în Guyana.

IDB Invest a propus o finanțare prin împrumut de 70 de milioane de dolari pentru proiectul de refinanțare a împrumuturilor-punte, pentru extinderea instalațiilor portuare și a unei zone de sprijin logistic, precum și pentru construirea unui nou proiect de descărcare a încărcăturii grele și a unei instalații de gestionare a deșeurilor. De asemenea, compania a planificat să utilizeze finanțarea pentru „instalarea de capacități solare fotovoltaice pe acoperiș pentru a satisface nevoile sale de energie”. Împrumutul IDB Invest ar fi ancorat proiectul, care a necesitat o finanțare totală de 130 de milioane de dolari.

Arăta ca un basm al secolului XXI: crearea de bogăție, producția de energie cu impact redus, investitori atenți la mediu și dezvoltare solară, toate acestea într-o democrație aliniată cu SUA. Într-un interviu acordat în martie publicației Stabroek News din Guyana, președintele de atunci al BID, Mauricio Claver-Carone, a vorbit despre perspectivele de bun augur: Supravegherea și transparența BID erau pregătite să contribuie la producerea de beneficii reale pentru națiune, mai degrabă decât ceea ce s-a întâmplat în cadrul „modelelor din Orientul Mijlociu și Africa, care au dus la blocarea dezvoltării cu noile resurse și la călcarea în picioare a democrației”.

Statele Unite s-au opus prin veto împrumutului. Raționamentul său s-a bazat pe „recomandările Trezoreriei din august 2021 privind energia bazată pe combustibili fosili la băncile de dezvoltare multilaterală”, în care se spune că SUA vor „promova încetarea finanțării internaționale a energiei bazate pe combustibili fosili cu emisii mari de carbon”. După doi ani de lucru cu BID pentru a asigura o diligență adecvată, compania a trebuit să se întoarcă la planșa de desen.

Între timp, China, care nu are astfel de restricții, semnează agresiv contracte de construcție de infrastructură în Guyana și profită de explozia petrolului. Iar SUA se îndreaptă către renumitul poluator Venezuela pentru a spori aprovizionarea cu țiței. Ce ar putea merge prost?

Tribuna.US