Fără ca măcar un singur cetățean al Uniunii Europene să fie întrebat, instituțiile UE își continuă agenda de impunere a „căsătoriei” între persoane de
Fără ca măcar un singur cetățean al Uniunii Europene să fie întrebat, instituțiile UE își continuă agenda de impunere a „căsătoriei” între persoane de același sex și a „părinților de același sex” în toate statele membre.
O hotărâre importantă a fost pronunțată de Curtea de Justiție a UE (CJUE) pe 14 decembrie 2021, în cauza VMA contra Stolichna Obshtina / Bulgaria (cauza „bebeluşul Sara”). Principala întrebare în acest dosar a fost dacă, în numele principiului liberei circulații în UE, poate fi obligată Bulgaria, care definește constituțional căsătoria ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, să recunoască faptul că un copil are „două mame”, în conformitate cu certificatul de naștere al acestuia, eliberat în Spania.
Ignorând atât litera, cât și spiritul tratatelor europene în favoarea propriei agende radicale, fără consimțământ democratic, Curtea a pronunțat o hotărâre periculoasă care, în mod ambiguu și auto-contradictoriu, subliniază competența națională a statelor membre de a defini căsătoria, familia și relațiile părinte-copil, DAR, în același timp, menționează că libera circulație și Carta UE impun autorităților naționale recunoașterea certificatelor de naștere ale copiilor născuți în cupluri de același sex (evident, este vorba despre copii născuți fie cu ajutorul tehnologiei de asistare a reproducerii, fie în urma unor contracte de surogație maternă, întrucât biologia nu ascultă, încă, de ordinele curților de judecată).
Este încă un pas în aceeași direcție, după hotărârea din 2018 din dosarul Coman/Hamilton, prin care Curtea dispunea României, tot pe temeiul „libertății de circulație”, să recunoască anumite efecte juridice ale unei „căsătorii” încheiate între doi bărbați în Belgia.
Ambele decizii sunt aplicabile tuturor statelor membre, într-un moment în care Curtea de la Luxemburg a afirmat primatul jurisprudenței sale asupra constituțiilor naționale, în hotărârea sa din 21 decembrie 2021 împotriva Curții Constituționale a României, punând astfel în discuție articolul 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care a fost menit să asigure că UE respectă identitățile naționale, inerente structurilor fundamentale, politice și constituționale ale statelor membre.
Spre deosebire de ceea ce a fost vehiculat de lobby-ul LGBT, Curtea nu a cerut nici legalizarea paneuropeană a „căsătoriei” între persoane de același sex și nici recunoașterea așa-numiților „părinți de același sex”, ci mai degrabă a afirmat că legăturile părinte-copil, în cadrul relațiilor între persoane de același sex, așa cum sunt stabilite într-un stat membru al UE, trebuie recunoscute de oricare alt stat membru în scopul respectării liberei circulații în interiorul UE. Chiar și așa, hotărârea CJUE – care urmează îndeaproape strategia „pas cu pas” a lobby-ului homosexual – este suficient de periculoasă și neliniștitoare.
COMMENTS