Alarmant! Angela Merkel: Libertatea de exprimare are limite și trebuie reglementată pentru a menține societatea liberă

Alarmant! Angela Merkel: Libertatea de exprimare are limite și trebuie reglementată pentru a menține societatea liberă

Recent, cancelarul german Angela Merkel a luat o poziție împotriva libertății de exprimare, sugerând ca guvernul să poată și că ar trebui să reglementeze ceea ce spun oamenii, pentru a menține societatea liberă, relatează Daily Wire.

Prezentă la un eveniment al Camerei de Industrie și Comerț germane în Berlin, Merkel a sugerat ca guvernul să interzică discursul pe care ea îl consideră „extrem”, condamnând libertatea de exprimare.

„În Germania avem libertate de exprimare”, a spus Merkel. „Pentru toți cei care susțin că nu își mai pot exprima opinia, le spun așa: Dacă vă exprimați o opinie pronunțată, trebuie să acceptați că veți fi contraziși. Exprimarea unei opinii nu vine fără costuri”.

„Dar libertatea de exprimare își are limitele ei”, a continuat Merkel. „Acele limite încep când se propagă ură. Încep acolo unde este încălcată demnitatea celorlalți. Parlamentul trebuie și se va opune unui discurs extrem. Altminteri, societatea noastră nu va mai fi o societate liberă așa cum a fost”.

Bineînțeles, a determina ce discurs încalcă demnitatea celorlalți nu este un lucru pe care politicienii sau altcineva al trebui să-l decidă, în special în cultura de astăzi, în care socialiștii susțin că discursul care nu le dă lor dreptate este literalmente o „violență” împotriva lor.

În 2018, Germania a promulgat o interdicție care a amendat website-urile cu până la 50 de milioane de euro (55 de milioane de dolari) pentru că nu au eliminat destul de repede „discursul de ură” de pe platformele lor. Presa sugerează că încercările Angelei Merkel de a suprima libertatea de exprimare au fost un efort de a reduce la tăcere „criticii” politicii de imigrare a cancelarului german.

Într-adevăr, dacă se vorbește de încălcarea „demnității altei persoane”, atunci politicile lui Merkel în privința imigrației ar fi un prim exemplu.  Să ne aducem aminte că în noaptea de revelion din 2015, peste 1000 de bărbați au asaltat femei pe străzile din Germania. În urma atacurilor în masă, un primar german a învinovățit femeile pentru faptul că au fost agresate sexual, iar guvernul german s-a angajat să-i suprime pe cei care critică imigranții musulmani, care au fost acuzați de săvârșirea acelor atacuri.

Definiția „discursului de ură” și limitarea acestuia nu sunt atât simple pe cât se crede. Acesta este motivul pentru care Primul Amendament al Statelor Unite nu are o excepție de genul „discurs de ură”. Ceea ce este considerat discurs de ură astăzi poate să nu fi fost considerat la fel în urmă cu o sută de ani, iar ceea ce este acceptabil astăzi poate să nu fie acceptabil peste 10 ani, dacă tendințele actuale de „justiție socială” sunt un indiciu.

Cu toate acestea, Europa continuă să adopte legi cu privire la „discursul de ură” care se bazează pe analiza subiectivă a celor aflați în poziții de autoritate (și unii dintre cei mai ofensați dintre noi).

De exemplu, un ținut din Marea Britanie a făcut ilegale expresiile de agățat prin etichetarea lor ca fiind „infracțiuni motivate de ură”. Definiția acestei infracțiuni a fost determinată ca „Incidente împotriva femeilor motivate de o atitudine a unui bărbat față de o femeie și care include un comportament al bărbaților față de o femeie, pur și simplu pentru că este femeie”.

Aceste tipuri de definiții sunt ca o plagă a legilor împotriva „discursului de ură”, întrucât deschid calea abuzurilor din partea celor care caută atenție și un statut de victimă.

Tribuna Românească

COMMENTS

WORDPRESS: 0