Citim cu îngrijorare că marile meciuri geostrategice ale Europei se joacă în vecinătatea imediată a României. De fapt, am putea spune, tot mai aproape
Citim cu îngrijorare că marile meciuri geostrategice ale Europei se joacă în vecinătatea imediată a României. De fapt, am putea spune, tot mai aproape de România. Pentru o vreme la 35-40 de kilometri de gura Dunării, în Insula Șerpilor, iar acum în Transnistria.
Transnistria anunță, din nou, că vrea independență, iar apoi solicitarea aderării la Federația Rusă. Nu la Uniunea Europeană, ci la Rusia.
Marele joc geopolitic se joacă la 100 de kilometri de Prut. De fapt, așa a fost de câteva sute de ani, încă de la finele Secolului XVIII, când tălpile soldaților ruși au pășit pentru prima dată în apele Nistrului. De atunci a trecut aproape un sfert de mileniu. Atunci, jocul geopolitic se juca între Rusia și Imperiul Otoman, iar acum între Rusia și Uniunea Europeană / NATO.
Transnistria e o mare provocare pentru România și o amenințare la adresa securității ei. Dacă planul Transnistriei se îndeplinește, securitatea României va fi și mai mult compromisă.
România a învățat obiceiuri proaste de la „aliații” ei occidentali, în primul rând de la Germania. Occidentalii sunt pacifiști. Evită conflictul cu orice preț pentru a-și menține stilul de viață hedonist și de a se lăfăi în bunăstarea garantată lor de statul asistențial. În relațiile ei cu Rusia, Germania a ales să compromită securitatea Europei de Est, inclusiv a României, de dragul unor relații economice avantajoase cu Rusia.
Un Occident laș a compromis securitatea României. Nu a fost interesată să rezolve conflictul din Transnistria când încă se putea. De acum înainte va fi și mai greu. O Rusie care își va extinde teritoriul și va îngloba Transnistria va rezulta într-o enclavă adițională rusă în inima Europei, așa cum este Kaliningradul.
Cine și când va mai scoate Rusia din Europa? Basarabia își risipește și ea timpul puțin pe care îl mai are la îndemână să-și rezolve, peste noapte, provocările de securitate. Unirea imediată cu România ar însemna și eliminarea amenințărilor transnistriene prin extinderea NATO. E îndoielnic că NATO ar avea curajul să permită Unirea, chiar dacă ea ar fi votată de 100% din votanți. NATO se teme de Rusia și, în spiritul pacifist a lui Merkel, preferă sa lase problema Transnistriei pe seama altora.
România face la fel. Clasa politică actuală va lăsa generației tinere cea mai mare provocare la adresa României de după prăbușirea comunismului: Transnistria.
Peter Costea
COMMENTS