Analiză WSJ: În ce măsură seamănă protestele din SUA cu Revoluția Bolșevică

Analiză WSJ: În ce măsură seamănă protestele din SUA cu Revoluția Bolșevică

Într-o analiză publicată de cotidianul american „The Wall Street Journal”, Gary Saul Morson, profesor de literatură rusă la Universitatea Northwestern, vede paralele tulburătoare între Rusia de dinainte de Revoluție și America contemporană. Traducerea integrală a fost realizată de Newsweek România

„Protestul violent și inteligența

Asemănările dintre revoltele din această săptămână și cele din Los Angeles din 1992 sunt evidente. Ambele au fost prilejuite de imagini video îngrozitoare și ambele au împărțit națiunea pe linii partizane și ideologice. Diferențele dintre cele două evenimente sunt tot mai revelatoare. Violența din 1992 a avut loc după un verdict al instanței; bătaia și arestarea lui Rodney King s-au întâmplat cu mai mult de un an înainte. Revoltele din acest an au venit în câteva zile de la uciderea lui George Floyd de către ofițerii Minneapolis. Revoltele din 1992 s-au limitat în mare parte la zonele sărace și din clasa muncitoare din Los Angeles. Săptămâna aceasta s-au văzut în toată America, iar în Los Angeles, New York și în alte părți, revoltătorii au vizat străzi bogate și cartiere .

Dar poate cea mai izbitoare diferență este raționalizarea și, uneori, încurajarea violenței de către elitele de stânga: glorificarea distrugerilor, demonizarea polițiștilor și a admiratorilor clasei de mijloc, promovarea vandalismului. Simțul revoluției și al războiului de clasă a fost peste tot săptămâna aceasta: elitele de stânga și subclasele s-au așezat împotriva proprietarilor de magazine mici burghezi; elita și cei pe care pretind că îi reprezintă împotriva tuturor celorlalți.

Gary Saul Morson spune că nu are cunoștințe speciale cu privire la acțiunile poliției și la moartea lui George Floyd. Dar are o teză provocatoare despre momentul politic actual al Americii: „Pentru mine sunt uimitoare asemănările cu Rusia de la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, când practic întreaga clasă educată simțea că trebuie doar să fie împotriva regimului, să adopte un comportament revoluționar.“

Domnul Morson , în vârstă de 72 de ani, este profesor de literatură rusă la Universitatea de Northwestern și expert în literatura lui Fyodor Dostoievski, Anton Cehov și Lev Tolstoi. Evident, nu suntem în ceea ce Lenin a numit o „situație revoluționară”, spune Morson , ci într-o situație în care persoane bine intenționate, liberali în sens classic, nu mai susțin foarte des că violența gratuită este greșită .

În Rusia țaristă, către sfîrșitul regimului, unele partide politice și alte grupuri – social-democrații, anarhiștii, marxiștii – au susținut în mod explicit terorismul. „Partidul liberal – s-au autointitulat democrații constituționali – nu au apelat la terorism”, spune dl. Morson . „Au refuzat însă să-l condamne. Au solicitat eliberarea din închisoare a tuturor teroriștilor, iar aceștia au continuat să săvârșească acte teroriste” punctează el. Morson aduce aminte de un citat faimos al unuia dintre liderii liberali ai vremii: „Să condamnăm terorismul? Aceasta ar fi moartea morală a partidului.”

Lecția pare foarte relevantă astăzi. „Când ești târât în ceva în care nu crezi cu adevărat – pentru că, altfel, riști să fi identificat cu tabăra celor răi, iar identitatea ta este de om bun – vei ajunge să sprijini acele lucruri, deși știi că greșești. Dacă nu există o forță morală care să te oprească, fenomenul se va accelera.”

Dl. Morson recunoaște că un savant, care își petrece cea mai mare parte din timp gândindu-se și scriind despre perioada revoluționară a Rusiei, va tinde să caute paralele între acea perioadă și prezent. Nu toate paralele sunt valide, admite el.

O concluzie validă, bazată pe o analogie, este faptul că revoluționarii prezentului sunt persoane de succes, pivilegiate. Colinford Mattis și Urooj Rahman de exemplu, ambii avocați din New York pe când aveau 30 de ani, au fost acuzați penal pentru încercarea de a incendia un vehicul de poliție cu un cocktail Molotov. Dl. Mattis a fost educat la Princeton și la New York University, d-na Rahman la Fordham.

De ce oamenii plasați în partea de sus a ierarhiei sociale vor să distrugă sistemul care le-a permis să ajungă acolo? „Nu”, spune dl Morson, „ E greșit. Când ești o astfel de persoană, nu simți că ești în vârf. Oamenii pe care tu-I percepi în vârf sunt oamenii de afaceri înstăriți. Ei sunt intelectuali. Crezi că oamenii ideilor ar trebui să fie în vârf.”

Cuvântul „inteligență”, remarcă el, provine din limba rusă. În perioada clasică, de la aproximativ 1860 până la Prima Revoluție Rusă din 1905, „cuvântul nu îi desemna pe toți oamenii educați, ci pe aceia dintre ei care se identificau cu una sau alta dintre mișcările radicale. „Inteligenții” credeau în ateism, revoluție și, după caz, în socialism sau anarhism.

„Ideea era că, devreme ce stăpâneau conceptele teoretice, erau superiori din punct de vedere moral și ar trebui să fie la conducere, deoarece lumea practicienilor, în opoziție cu teoreticienii, era fundamental greșit. Deci, ideologia, parte componentă din educația dvs., vă face să gândiți că este justificat să luați puterea pentru că ea este în prezent în mâna unor persoane nepotrivite. ar justifica acest tip de activitate – justificați-o pentru că oamenii greși au puterea și ar trebui să o aveți. Nu simțiți că sunteți parte din establishment.”

Societatea americană, modelată de creștinismul protestant și dominată de un fel de liberalism de stânga evanghelic, umanitar, ar putea cădea vreodată în barbarismul Revoluției Ruse? Nu suntem și noi, americanii, vulnerabili în fața violenței absolute?

– Nu știu, răspunde dl. Morson după o lungă pauză. „Nu știu dacă asta înseamnă că oamenii nu vor ajunge atât de departe precum au mers cei din Rusia, sau dacă vor fi mai puțin rezilienți la ea.”

Pericolul începe, crede el, când problemele sociale și politice complexe nu mai pot fi dezbătute. „Intri într-o situație revoluționară pentru că oamenii nu mai pot auzi”, spune el. „Poate exista un dialog pe întrebări importante sau există doar un singur răspuns pentru fiecare întrebare importantă? Oamenilor le este frică să spună: „Ei, da, dar nu este chiar atât de simplu”? Când vă aflați în situația asta vă îndreptați către un stat în care doar o parte are întotdeauna dreptate sau către o dictatură. Dacă o tabără greșește întotdeauna, iar o tabără are întotdeauna dreptate, de ce să nu o păstrăm doar pe cea din urmă?”

Dl. Morson vorbește cu convingere despre pericolul „segregării ideologice”: „Pentru albi a fost foarte ușor să creadă lucruri rele despre negri în condițiile în care nu i-au întâlnit niciodată. Când albii trăiesc alături de negri realizează că nu sunt mai răi decât ei. Segregarea ideologică este prezentă în ambele părți. Fiecare tabără o caricaturizează pe cealaltă.”

[…]

Presupunerea că America se îndreaptă spre anarhie sau revoluție, pentru că am avut câteva săptămâni de revolte – sau trei decenii de polarizare – pare totuși greu de acceptat. Dl Morson are grijă să nu prezică cursul evenimentelor. El folosește expresia „în măsura în care se aplică exemplul rusesc” de câte ori vorbește despre revoltele din SUA.

Punctează însă că „avem o depresie majoră, o frică îngrozitoare de boală și revolte de masa, cărora liderii noștri nu par să știe să le facă față.”

Iar istoria este imprevizibilă. Cine ar fi ghicit acum 20 de ani, se întreabă el, că Primul amendament, care garantează dreptul la liberă exprimare, va deveni desuet pentru stânga liberală? „Obișnuiam să-mi fac studenții să râdă dându-le un citat dintr-un cetățean sovietic cu care am discutat la un moment dat. El mi-a spus: <<Sigur că avem libertate de exprimare. Doar nu le permitem oamenilor să mintă”. Studenții mei râdeau atunci. Acum nu o mai fac.”

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0