Anularea inocenței sau începutul disoluției unionale

Anularea inocenței sau începutul disoluției unionale

Adoptarea Raportului MATIC, împreună cu întreaga sa pletora de perversitati polimorfe, impuse astfel în sistemul educațional încă de la grădiniță, reprezintă cel mai grav plan de clivaj socio-politic deschis în interiorul Uniunii de la BREXIT încoace.

Această ieșire în decor, extrem de gravă, cea mai gravă de la înființarea UE și până acum, deschide calea fracturării conglomeratului european.

Ungaria, Polonia și Slovenia ar putea fi primele candidate la autoexcludere și/sau excludere. Deja, unii oficiali europeni au emis inechivoc ipoteza de lucru a debarasării de balastul polono-ungar, iar unele voci șopteșc siderat despre dificilele relații ale establishmentului neomarxist bruxelez cu Malta și Grecia.

Mai deunăzi, președintele Macron a subliniat chiar că ne aflam în pragul unui război cultural european – ceea ce este adevărat! – invocând, însă, prevalenta unor fundamente europene imuabile, perene, cu rădăcini preunionale, vezi Doamne. O afirmație cel puțin ridicolă și manipulatoare, dar perfect valabilă în logica sexomarxismului. Căci, fondatorii Comunității europene au fost majoritar creștin-democrați, iar valorile și principiile la care în mod ignobil face referire vremelnicul președinte al Frantei, nu au nici o tangența, dar absolut niciuna, cu demența deconstrucției identitare pusă în operă de actuala Uniune.

Dar, dincolo de aceste aspecte, Raportul cu pricina reprezintă o abominatie în sine. Un atac instituțional fără precedent, validat prin votul unui Parlament European eșuat în stilistica lasitatii și in utilitarismul conformarii la “trend”. Iresponsabil, lipsit de valori și principii morale, profund ostil oricărui apel la cumpătare, prudență, cutume culturale, credințe și argumente non-woke, interesat doar de retorica, ideologia Noii Stângi și de sine însuși, inclusiv financiar, Leviathanul European a reușit inimaginabilul. Anume, să legifereze anularea inocenței.

Asistam siderati la un atac la naturalețea biologică și psihologica, la libertatea de conștiința, la țesătura profundă a societății umane europene, la procesul esențialmente formativ al viitoarelor generații de cetățeni unionali. De la obligativitatea predarii încă de la grădiniță a “beneficiilor” masturbării, a relațiilor sexuale non-binare și până la definirea avortului ca drept fundamental al omului, ceea ce transformă o excepție dramatică, traumatizanta, într-o regulă frivola, de extracție consumerista, vai, cu veleități normativ-criminale. Am scris ieri despre acest ultim aspect extrem de delicat. Nu insist.

Îndrăznesc să afirm, așadar, că votul Parlamentului European descalifica, strâmbă și golește de conținut principiul fundamental al subsidiarității și pe cel al unității în diversitate, atacă abject arealul sensibilităților umane, altoite cu tradiții și credințe esențiale, pune sub semnul interdicției însuși umanismul presupus al edificiului european, dând semnalul unei posibile disoluții a Uniunii.

Daniel Uncu

COMMENTS

WORDPRESS: 0