Audierea lui Robert Mueller, un dezastru pentru Democrați

Audierea lui Robert Mueller, un dezastru pentru Democrați

Tulburat și nepregătit, Mueller a compromis intenția Democraților pentru punerea sub acuzare a președintelui

Dacă Democrații credeau că Robert Mueller le va oferi muniție adițională pentru o punere sub acuzare, au făcut o eroare extraordinară. Nu numai că Mueller a fost constant tulburat și total nepregătit să vorbească despre propriul raport – acum ne întrebăm oare la ce nivel a fost implicat zi de în investigație – dar a fost total evaziv. În final, Mueller a subminat serios motivul principal pentru punerea sub acuzare a președintelui Donald Trump.

Adesea distratul Mueller părea să nu știe prea multe. Chiar primul republican care l-a chestionat, adjunctul Comisiei Judiciare, Rep. Doug Collins, l-a forțat pe Mueller să-și corecteze propria declarație de început – fostul director FBI a susținut că procurorul independent „nu a anchetat coluziunea, care nu este un termen legal”.

Subliniind diferența dintre conspirația ilegală și „coluziunea” colocvială este o modalitate obișnuită de obstrucționare a faptului că principala conspirație forțată de Democrați, una care a aruncat țara în doi ani de isterii și fantezii, a fost demascată de Mueller. În plus, așa cum a arătat Collins, „coluziunea” și conspirația ilegală erau efectiv „sinonime”.

„Coluziunea este în mare măsură sinonimă cu conspirația, deoarece această infracțiune este prezentată în statutul federal de conspirație”, spune raportul Mueller la pagina 180, volumul II.

Când a fost rugat să explice contradicția, Mueller s-a bâlbâit pentru câteva momente înainte să facă trimitere la raport. Collins a arătat că da, raportul susținea că termenii „coluziune” și „conspirație” erau sinonimi, iar Mueller a fost forțat să admită că „da”.

Lucrurile nu au evoluat mai bine de la acest punct. Mueller nu știa de unde proveneau unele dintre cele mai infame citate din raportul său – de exemplu, exclamația președintelui Trump: „Este sfârșitul președinției mele. Sunt terminat” după ce a aflat despre numirea unui procuror special. A susținut că nu cunoaște cazul Fusion GPS și Christopher Steele, contractorii finanțați de Clinton și DNC, care au stat la originea și promovarea teoriei conspiraționiste a coluziunii Trump-Rusia.

Poate că ignoranța lui Mueller nu ar trebui să fie surprinzătoare, din moment ce a depus zero eforturi pentru a constata autenticitatea dovezilor care au stat la baza lansării anchetei.

Și, deși nu-l oprea nimic, Mueller a refuzat să vorbească despre o serie de aspecte incomode ale propriului raport. A refuzat, de exemplu, să vorbească despre scrisoarea pe care i-a trimis-o lui Bill Barr, intrinsec conectată la veridicitatea raportului. A refuzat să vorbească despre Joseph Mifsud, presupusul provocator al investigației sale. A refuzat să vorbească despre dosarul Steele, care nu doar că s-a dovedit a fi cel mai eficient instrument al imixtiunii rusești în alegerile din 2016, dar care a fost folosit în multiple aplicări FISA care vizau cel puțin o persoană.

Până la urmă, chiar interferențele rusești în alegeri, scopul aparent al întregii investigații, s-au aflat în afara expertizei lui Mueller. Când Rep. Greg Steube l-a întrebat dacă există dovezi că un singur american și-ar fi schimbat votul din cauza amestecării rusești (răspunsul, apropo, este nu), Mueller a răspuns că este „dincolo de competența sa).

Făcându-l pe Mueller să pară o simplă figură care nu este familiarizată cu propriul raport, Republicanii au reușit să scoată în evidență părtinirea și conflictul de interese care au afectat o anchetă care nu doar că a fost inițiată de o administrație Democrată care spiona opoziția Republicană în an electoral, ci a fost condusă și de procurori care au avut legături cu Democrații din opoziție.

Mueller a recunoscut că un avocat al unui consilier al lui Hillary Clinton, care distrusese dovezile prin distrugerea dispozitivelor ale lui Clinton, a fost responsabil de „supravegherea zilnică” a investigației. Alții implicați în anchetă au donat campaniei prezidențiale Clinton și chiar au participat la evenimentele de campanie. Cu siguranță ar fi existat oameni mai buni disponibili pentru a conduce o anchetă penală nepartizană.

Democrații, la rândul lor, au încercat să-l forțeze pe Mueller să dramatizeze secțiunea raportului de posibilă obstrucționare a justiției. S-au concentrat pe ideea că Trump ar fi discutat, privat, blocarea procurorului independent. Mueller a îndesat în raportul lui numeroase exemple ale lui Trump, frustrat de afirmațiile false că ar fi fost un candidat care a furat președinția, apelând la cele mai negative inclinații ale sale. Încercările lui Trump – despre care nu știm cu adevărat cât de serioase erau – au fost blocate de avocații săi.

Mai important, atunci când Rep. John Ratcliffe l-a întrebat pe Mueller dacă investigația lui a fost redusă, oprită sau împiedicată în orice moment, Mueller a răspuns „nu”.

Dacă ai fi fost un spectator ocazional și ai fi fost întrebat „Cu ce a greșit președintele în acest caz?”, nu ar fi fost ușor de răspuns la această întrebare”, a recunoscut Jeffery Toobin de la CNN, în timpul audierii.

Cu toate acestea, toată presa liberală s-a concentrat pe singurul citat pe care l-au găsit la Mueller, convingerea lui că investigația nu-l „exonerează” pe Trump de obstrucționare a justiției. Președintele, bineînțeles, greșește când pretinde că a fost complet exonerat, dar este și un standard total absurd care pare să fi fost inventat exclusiv pentru Republicani. Procurorii au autoritatea doar să acuze, nu să-și „exonereze” țintele.

De fapt, Ratcliffe i-a cerut lui Mueller să dea un singur exemplu, dacă poate, în afară de Donald Trump, în care DOJ a determinat că o persoană investigată nu este exonerată deoarece nevinovăția nu i-a fost stabilită definitiv. Mueller a răspuns: „Nu pot, dar acest caz este unic”.

După ce ni s-a spus despre modul în care justiția ar trebui să fie distribuită egal pentru toți americanii, aflăm acum că regulile sunt maleabile dacă în discuție este Donald Trump. După cum a subliniat Ratcliffe, Trump nu ar trebui să fie mai presus de lege, dar nici sub lege.

Conform Constituției, Democrații din Congres sunt liberi să-l pună sub acuzare pe președinte din orice motiv – și alegătorii sunt liberi să judece acțiunile președintelui și să voteze pentru altcineva. Dar investigația Mueller nu a putut, în ciuda eforturilor sale cele mai bune, să acuze o singură persoană legată de campania Trump de conspirație, cu atât mai puțin pe însuși președintele Trump. Mueller a recunoscut, sub jurământ, că investigația sa în această chestiune a fost neîngrădită.

Democrații par incapabili să se conformeze acestor dovezi incomode. Iar audierea lui Mueller nu le-a ajutat cauza.

David Harsanyi
The Federalist

COMMENTS

WORDPRESS: 0