Biden renunță la presiunea asupra Iranului și caută reluarea discuțiilor privind acordul nuclear

Biden renunță la presiunea asupra Iranului și caută reluarea discuțiilor privind acordul nuclear

Administrația președintelui Joe Biden a declarat recent că este gata să reînceapă din nou discuțiile cu Republica Islamică Iran, principalul sponsor al terorismului din lume, pentru a se alătura controversatului acord nuclear din 2015, informează DailyWire.

„Pe lângă semnalarea deschiderii pentru tratative cu Iranul, administrația a anulat hotărârea lui Trump care restabilise toate sancțiunile ONU împotriva Iranului“, a raportat Associated Press.

„Și a relaxat restricțiile stricte aplicate călătoriilor interne ale diplomaților iranieni detașați la Națiunile Unite“.

Într-o declarație, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, a arătat că administrația Biden „va accepta o invitație din partea Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene de a participa la o întâlnire a P5+1 și a Iranului pentru a discuta despre o cale diplomatică de urmat cu privire la programul nuclear al Iranului“.

Expertul în securitate națională Tim Morrison, care era în Consiliul de Securitate Națională al lui Trump și în prezent membru senior la Institutul Hudson, a declarat pentru The Daily Wire că administrația Biden a renunțat la toate atuurile cu scopul de a relua acordul „periculos de viciat“.

„Administrația Biden repetă greșelile administrației Obama“, a spus Morrison. „Face concesii pentru a obține nimic mai mult decât o întâlnire. Acordul cu Iranul era periculos de defectuos și în 2015. În 2021, cu prevederile cheie expirate, a reveni la acel acord este pur și simplu malpraxis de securitate națională. Administrația Trump i-a lăsat lui Biden avantaje imense pentru a pune presiune asupra Iranului – nu trebuie să le risipească“.

US News & World Report a evidențiat problemele legate de acordul din 2015:

Inițial, relațiile diplomatice cu Iranul trebuiau să se bazeze pe un schimb direct: America (și partenerii săi) vor pune capăt sancțiunilor nucleare, iar Iranul va stopa programul nuclear intern.

Apoi, Statele Unite au admis dreptul Iranului de a avea propriile reactoare nucleare, dar nu și de a dezvolta capacitatea autohtonă de a îmbogăți combustibilul nuclear, proces care reprezintă elementul central al armelor nucleare. Mai târziu, Statele Unite au acordat Iranului dreptul de a îmbogăți uraniul, dar cu restricții stricte. Și în cele din urmă, Statele Unite au acceptat ca aceste limitări stricte să expire la un moment dat în viitor.

Rezultatul a fost că un acord conceput inițial ca scutire de sancțiuni comerciale în schimbul opririi programului nuclear al Iranului a evoluat, de-a lungul timpului, într-un acord de scutire a sancțiunilor comerciale în schimbul unor restricții limitate în timp asupra planurilor nucleare ambițioase ale Iranului, impus printr-un regim ferm de monitorizare, verificare și consecințe. Poate că noul acord, mai puțin valoros – unul care mută în viitor potențialul Iranului de a fi un stat capabil să dezvolte arme nucleare – este încă în interesul Americii, dar ar trebui să începem orice analiză reamintindu-ne cât de mult ne-am îndepărtat de intenția inițială a sancțiunilor și a diplomaţiei SUA…

Pe lângă refuzul de a penaliza Iranul pentru acțiunile sale nepotrivite, SUA și partenerii săi se angajează să sprijine dezvoltarea Iranului în domeniul energiei, finanțelor, tehnologiei și comerțului. Ideea că America și aliații săi vor ajuta Iranul să devină mai puternic în aceste sectoare va face notă discordantă în Orientul Mijlociu, unde regimul de la Teheran este considerat eminența cenușie vinovată de suprimarea brutală a poporului său de către Bashar Assad, de rebeliunea membrilor houthi împotriva autorității statului în Yemen, de expansiunea influenței șiite radicale ce permează Irakul și de activitățile unora dintre cele mai extremiste grupări teroriste palestiniene.

Expertul în arme nucleare, Dr. Peter Vincent Pry, a declarat pentru The Daily Wire în 2017 că una dintre problemele majore ale acordului nuclear cu Iranul era aceea că Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) nu are „acces la facilitățile lor militare unde ar urma să se desfășoare programul militar.“

„Majoritatea oamenilor din acest oraș [Washington DC] cred așa [că Iranul nu deține arme nucleare], deoarece sunt ignoranți, consider eu, nivelul de ignoranță tehnologică în rândul legislativului din Washington, care consta în mare parte din avocați, este atât de uimitor încât ne trezim într-un astfel de tratat“, a spus Pry.

„Când Obama a semnat acel document, i-a lăsat să scape ușor, ca să demonstreze că nu dețin încă bomba nucleară – și cred că a făcut-o intenționat, pentru că era atât de nerăbdător să obțină acel acord ca să-și vadă numele intrând în istorie. Nu a vrut să fie președintele în timpul căruia Iranul devine putere nucleară.“

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0