Boicotarea referendumului – când ipocrizia devine lașitate

Boicotarea referendumului – când ipocrizia devine lașitate

Coaliția pentru Familie: Comunicat de presă
Despre revoluția culturală neo-marxistă – la 100 de ani de la Marea Unire! Oare cum ar fi fost …
Războiul pentru conceptul căsătoriei
Luați referendumul din mâna lui Dragnea!
VIDEO: Familia Bodnariu votează „DA” la Referendumul din 6-7 octombrie 2018

Când sunt buni cetățenii? Când stau cu mâna întinsă la clasa politică? Când sunt bune partidele politice? Când ignoră cu obrăznicie așteptările cetățenilor?

Dar democrația când e bună, doar atunci când ne convine?

A boicota o viziune de societate propusă în marele secol de progres 21 este ca și cum am recunoaște, la unison, că încă trăim ca oameni ai grotei, fără valori și neînsuflețiți de niciun principiu. Valoarea în sine a exisțentei societății este civilizația umană.

Diferența dintre boicotarea referendumului din 2012 și boicotarea referendumului din 2018 are o caracteristică importantă: scopul. În 2012 se încerca o lovitură de stat soft, în 2018 se propune o viziune social-culturală a României, prin solicitarea expresă a cetățenilor români, peste voința și interesele meschine ale unei clase politice sucombate.

Politicienii vechi și noi care refuză să accepte suveranitatea poporului român și ignoră 3 milioane de cetățeni, recunosc fără echivoc că nu vor ține cont și nu vor legifera niciodată demersurile solicitate constituțional de către cetățenii României, ci că mai degrabă își vor impune politicile pe care ei le consideră potrivite pentru români – o aroganță nebună, care nu are de-a face cu democrația, găsindu-și rădăcinile în splendoarea comunismului sacrosant – când Statul știe el ce-i mai bine pentru popor. Politicienii și partidele care astăzi își numesc cetățenii retrograzi, mâine îi vor arunca în ghearele beciurilor niciodată apuse pentru că nu gândesc ca ei.

A fi open mind nu înseamnă să ignori principiile democrației, considerându-te pro-european, dar încălcând chiar valorile fundamentale creatoare ale Europei. A trăi fără o bază conceptuală în secolul 21 nu înseamnă progres, ci primitivism bine împachetat.

Refuzul de a-ți asuma rolul participării active la viața publică în timp ce clamezi o Românie mai bună smulsă din mâinile politicienilor, se numește ipocrizie.

Ignorarea celei mai înalte forme de exprimare democratice, referendumul rezultat din inițiativa cetățenească, indiferent de tabară în care te poziționezi, este definiția clară a lașității.

Timotei Dinică
Tribuna Românească

COMMENTS

WORDPRESS: 0