„Calitatea candidatului“ nu contează dacă în dreptul numelui scrie „D“

După ce tsunamiul roșu sperat s-a dovedit a fi mai degrabă o „mică undă“, experții republicani s-au grăbit să critice GOP pentru alegerea greșită a candidaților, analizează Victoria Marshall pentru The Federalist.

Fondatorul Daily Wire, Ben Shapiro, a explicat publicului său: „Calitatea candidaților contează. Americanii vor stabilitate și cumpătare. … Sunt sătui de atitudini extravagante. … Dacă alegi candidați nepotriviți, vei pierde“.

Acesta ar fi putut fi un argument oarecum plauzibil dacă locuitorii Pennsylvaniei nu ar fi ales ca senator o persoană aproape legumă, căruia îi place să lase liberi criminali condamnați și vrea să golească închisorile în proporție de peste 30%.

Asta în condițiile în care alegătorii au numit infracționalitatea drept una dintre cele mai importante aspecte de care sunt interesați cu ocazia alegerilor de la jumătatea mandatului. Ca să nu mai spunem că Fetterman este un radical de extremă stânga.

Dar, desigur, locuitorii din Pennsylvania l-au ales pe Fetterman în locul candidatului republican Mehmet Oz, deoarece Oz nu era un candidat „de calitate“ (în ciuda celebrității sale, a susținerii oferită de Trump, a unui IQ normal și suficientă rațiune pentru a susține dominația energetică a SUA).

În mod clar, eșecul GOP de a selecta candidați de calitate trebuie să fie și motivul pentru care cei din Pennsylvania au reales un mort să-i reprezinte în Cameră.

Citește și Dorința de moarte a Americii

Dar ce se întâmplă când GOP defilează cu candidați „de calitate“? Și aceștia pierd. Vă amintiți când republicanii l-au propus pe Mitt Romney drept candidat prezidențial al Partidului Republican, în 2012?

La momentul respectiv, Romney era candidatul ideal. Cu toate acestea, a fost suficient ca vicepreședintele de atunci, Joe Biden, să le spună americanilor de culoare că el îi „va pune din nou în lanțuri“ și președintele de atunci, Obama, a obținut astfel al doilea mandat prezidențial (deși rata popularității sale era scăzută).

Argumentul privind „calitatea“ candidaților nu face sens, deoarece nu este valabil în cazul democraților. Alegătorii democrați vor vota pentru oricine – chiar și pentru un ciot de copac dacă ar fi legal – care are un „D“ lângă nume.

În cursa electorală pentru Senatul din Pennsylvania nu s-a pus niciodată problema care din cei doi, Oz și Fetterman, era cel mai potrivit candidat; conta doar cât de pricepută este mașinăria Partidului Democrat în a atrage democrații la vot.

Începând de la sumele investite în campanie, (Fetterman și partidul său primind $30.456.638 de la grupări externe, comparativ cu Oz și GOP, $12.375.383), până la acțiuni masive de atragere la vot a democraților, precum și colectarea și corectarea buletinelor de vot (mulțumită permiterii votului prin corespondență și unei luni întregi la dispoziție pentru a vota anticipat), aparatul Partidului Democrat este cel ce obține voturile pentru candidații lor, indiferent dacă aceștia sunt buni sau răi.

Ar fi putut Republicanii să lucreze mai mult la formularea unui mesaj clar și a unei viziuni atractive pentru țară, care ar fi convins mai mulți alegători să vină la urne? Da.

Dar asta tot nu ar fi fost suficient pentru a le aduce republicanilor victoria. În 2022, aparatul politic este ceea ce contează cel mai mult în politica federală americană. Iar democrații și l-au perfecționat pe al lor în 2020.

Până când republicanii nu vor investi în infrastructuri similare (și nu vor interzice votul prin corespondență și nu se vor debarasa de „săptămâna electorală“), vor continua să piardă, indiferent de tipul de candidați pe care îi aleg.

Traducere și adaptare
Tribuna.US