Foto: Twitter Armata woke chiar caută să ne ia copiii. Însă generalii, locotenenții și soldații săi din „mafia curcubeului“, așa cum este numită, a
Foto: Twitter
Armata woke chiar caută să ne ia copiii. Însă generalii, locotenenții și soldații săi din „mafia curcubeului“, așa cum este numită, au început un război pe care nu îl vor câștiga, analizează Asra Q. Nomani pentru The Federalist.
Săptămâna trecută, în Ottawa, Canada, un băiat a călcat în picioare steagul Mândriei LGBT, în timp ce părinții musulmani scandau: „Lăsați-ne copiii în pace!“.
Săptămâna aceasta, în fața sediului Consiliului Școlar din Carleton, Ottawa, părinți musulmani, membri ai comunității și copii au fluturat pancarte pe care scria „Lăsați copiii în pace“, în timp ce mulțimea interconfesională scanda: „Oamenii uniți nu vor fi învinși niciodată“.
De fiecare dată când activiștii și cadrele didactice îi asigură pe părinți că mișcarea LGBT promovează „toleranța“, descoperim tot mai multe dovezi că mișcarea și adepții ei au transformat-o în ceva amenințător și intolerant.
Fără prea multe avertismente și cu multă obscuritate menită să țină părinții în necunoștință de cauză, propaganda homosexuală și transgender a pătruns chiar și în sălile de clasă ale copiilor de 3 ani, iar profesorii, personalul, activiștii și politicienii – din Statele Unite până în Canada – încearcă să impună adeziunea la extremism prin intimidare, hărțuire și calomnie.
Săptămâna trecută, Wassim Fayed, membru al Comisiei de Planificare din Sammamish, Washington, și proprietar al unui restaurant libanezo-american din localitate, a fost nevoit să demisioneze după ce a declarat, în cadrul unei ședințe din 1 iunie, marcând prima zi a lunii Mândriei, că „în calitate de musulman“, este împotriva discriminării oricărei persoane homosexuale, dar consideră, în același timp, că ideologii LGBT promovează „infestarea minții copiilor noștri în școli“.
Sa fim bine înțeleși: scopul mafiei curcubeului nu este acela de a-i învăța pe oameni toleranța. Scopul este de a-i îndoctrina pe copiii noștri să accepte o lume „fluidă din punct de vedere al genului“ – o lume care impune să negi realitatea sexului biologic; care consideră că școlile și activiștii sunt mai în măsură decât părinții să ia decizii majore în ceea ce privește identitatea acestuia; o lume în care, înainte ca un copil să știe să citească, este adesea învățat să își pună la îndoială sexul, pornind de la premisa că părinții l-au mințit în tot acest timp.
Dacă vă îndoiți că acest lucru se chiar întâmplă, iată câteva titluri recente din războaiele culturale.
Părinții din întreaga națiune se revoltă
În cadrul unei ședințe recente a Consiliului Școlar din Granby, Connecticut, părinții și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că profesorii le-au arătat elevilor din școlile primare locale un videoclip NBC „Universal Kids“ în care copii foarte mici, de aproximativ 5 ani, discutau despre identitatea de gen.
De asemenea, minorii au primit din partea instituțiilor școlare un „kit de pubertate“. Videoclipul arăta termenii „ea/el“ lângă numele unei fete, un băiat care discuta despre faptul că se identifică în afara așa-numitei binarități a genului și copii care fluturau steaguri curcubeu. Părinții sunt, pe bună dreptate, furioși.
Peste tot în țară, începând din Fairfax, Virginia, până în Seattle, Washington, districtele școlare au adoptat politici care ascund în mod intenționat de părinți divagațiile de gen ale copiilor, sub pretextul de a oferi „spații sigure“.
Chiar mai mult, în școlile publice din Fargo, Dakota de Nord, unde practica de a ține părinții în beznă a fost scoasă în afara legii, directorul Rupak Gandhi a declarat recent că nu va respecta prevederile legale, deoarece dacă i-ar informa pe părinți cu privire la dorințele de tranziție ale copiilor lor ar însemna că administratorii i-ar „turna practic“ pe acești copii.
Înfiorătoarea impertinență este uluitoare. Au urmat procese, inclusiv unul intentat de către un părinte al unui elev din Manchester, New Hampshire, care afirmă că această mentalitate încalcă dreptul său inalienabil de a lua astfel de decizii pentru propriii copii.
În școlile publice din Districtul Montgomery, Maryland, părea că părinții care se opun educației de gen pentru copiii lor din școala primară ar fi găsit o portiță de scăpare, având posibilitatea de a opta pentru ca aceștia să nu participe la cursuri de gen și sexualitate pe care le consideră nepotrivite pentru vârsta lor.
La sfârșitul lunii martie, însă, districtul școlar s-a răzgândit brusc, trimițând părinților un e-mail prin care îi anunța că pune capăt programului de retragere voluntară, ceea ce a înfuriat mulți părinți, dintre care un număr mare de musulmani. În plângerea formulată în instanță, aceștia susțin că astfel de cursuri intră în conflict cu valorile lor religioase și le uzurpă drepturile parentale.
Părinții, majoritatea imigranți de culoare, au venit în număr mare la un protest vehement organizat săptămâna trecută de un nou grup de părinți, Coaliția Virtuții, care s-a adunat în fața sediului Districtului Școlar din Rockville, Maryland, întrecând cu 25 la 1 numărul celor care susțin această aberație.
Cine făcea parte din tabăra opusă, fluturând steaguri curcubeu și acuzându-i pe părinți că sunt „plini de ură“? În mare parte femei albe privilegiate și susținătoare a ideologiei woke, dintre care una dintre ele avea în mod ironic o portavoce cu un autocolant pe care scria: „Luptați pentru cei care nu se bucură de privilegiile pe care le aveți voi“.
„AuntyFa“ și narcisismul din Luna Mândriei
Dacă femeile albe woke – pe care eu le numesc „AuntyFa“ – ar fi căutat să afle adevărații bigoți și persoane pline de ură, era suficient să se uite în oglindă. Roțile se desprind de pe autobuzul woke pentru că este construit pe minciuni și înșelăciune.
Iată care este concluzia: Luna Mândriei, care a început ca o manifestare legitimă a unui grup care cu siguranță a fost cândva marginalizat, a devenit un exercițiu de exagerare narcisistă soldat cu consecințe pentru copiii noștri.
Susțin căsătoriile între persoane de același sex, lupt pentru ca țările musulmane să elimine legile împotriva homosexualilor și vreau egalitate pentru toți.
Cu toate acestea, „mândria“ are de-a face în prezent cu o impunere forțată – te vei pleca sau vei fi jupui de viu, anulat și făcut de rușine. Există într-adevăr un agresor – dar nu suntem noi.
Fiți atenți la modul în care o profesoară de la Londonderry Junior High School din Edmonton, Canada, i-a certat pe copiii musulmani de doar 12 ani care nu au mers la școală pentru celebrarea Zilei Mândriei, pe 1 iunie, când steagul curcubeu a fluturat deasupra instituțiilor.
Dacă nu erau de acord cu politicile pro-LGBT, le-a spus ea: „Nu puteți fi canadieni. Nu aveți ce căuta aici. Și vorbesc serios. Chiar vorbesc serios. … Pur și simplu mă înfurie“.
Pot să fac pariu, și cu siguranță voi câștiga, că în aproape toate sălile de grădiniță din orice stat democrat și într-un număr surprinzător de mare de state republicane veți găsi steaguri ale Mândriei LGBT.
Explicația este că nicio persoană sănătoasă la cap nu ar avea nimic împotrivă. Lecțiile care însoțesc aceste steaguri au ca scop, repet, doar dezvoltarea „toleranței și incluziunii“.
Am putea crede asta dacă nu am fi descoperit atât de multe exemple de profesori activiști și districte școlare care acționează pe ascuns pentru a impune copiilor noștri viziunea lor unilaterală cu privire la cele două sexe și sexualitate.
O abordare mai adecvată
Părinții nu fac din țânțar armăsar pe această temă. În esență, este vorba de o luptă existențialistă între persoanele de stânga cu o viziune colectivistă, care consideră că știu cel mai bine ce este indicat pentru copii și că au dreptul să le impună „acest bine al lor“.
De cealaltă parte a baricadei se află părinții care resping această idee și refuză să cedeze autoritatea și responsabilitatea lor parentală statului colectivist.
Desigur, există o cale de mijloc. Marea majoritate a părinților nu au nicio obiecție față de discuțiile despre sex adecvate vârstei, atâta timp cât discuțiile se limitează la știință și oferă echilibru și perspectivă.
Educația sexuală este predată în școlile publice din SUA de generații întregi, fără a stârni prea multe controverse, dar asta pentru că educația sexuală s-a limitat la elementele de bază ale biologiei și la consilierea privind sexul protejat pentru a preveni bolile și sarcinile nedorite.
Dacă o elevă fictivă pe nume Mary crede că este Bob, Mary are nevoie în primul rând de consiliere. Iar dacă Mary își exprimă mai întâi aceste impresii profesorului ei, obligația profesorului este de a-i informa pe părinți, punct.
Imaginați-vă un scenariu ușor diferit: Mary are probleme la matematică, dar profesorul – nedorind să o „toarne“ și să o facă de râs – nu le spune părinților cum stau treburile. Acest lucru ar însemna un abuz educațional. Când vine vorba de sex, ascunderea problemei de părinți face ca abaterea să fie cu atât mai gravă.
Iată o altă posibilă soluție. Ce-ar fi ca membrii adulți ai comunității LGBT să ne ajute în această luptă și să fie alături de părinți în ceea ce privește aspectele legate de vârstă și de echilibru?
Cu siguranță că homosexualilor nu le-a scăpat din vedere faptul că mișcarea transgender este în esență anti-homosexuali. Adică, un mare număr dintre copiii care sunt împinși să își transforme corpurile prin operații și medicamente ar deveni pur și simplu homosexuali dacă ar avea parte de consiliere și acceptare a propriei naturi. O concluzie inevitabilă este că mișcarea transgender vede ceva intrinsec greșit în acest lucru – consideră că a fi homosexual este ceva rău.
De ce, se întreabă părinții, ar fi de acord cu asta persoanele homosexuale?
Opoziția față de armata woke este reală, iar activiștii și cadrele didactice woke ar face bine să plece urechea la vorbele părinților. După cum au scandat părinții din Ottawa: „Lăsați-ne copiii în pace“.
Tribuna.US
COMMENTS