În urma victoriilor obținute la Curtea Supremă a Statelor Unite în favoarea lui Jack Phillips, proprietarul Masterpiece Cakeshop, care a fost atacat p
În urma victoriilor obținute la Curtea Supremă a Statelor Unite în favoarea lui Jack Phillips, proprietarul Masterpiece Cakeshop, care a fost atacat pentru că a refuzat să facă un tort personalizat pentru o nuntă gay, și a antrenorului de fotbal de liceu Joe Kennedy, care a fost concediat pentru că a încălcat ordinul școlii de a nu îngenunchea în rugăciune pe teren după un meci, ți-ai putea imagina (în mod eronat) că războinicii culturii și-ar putea regândi pozițiile de extremă-stânga cu privire la problemele sociale.
Nu. În acest caz, un broker imobiliar din Virginia se confruntă cu sfârșitul carierei sale și, la fel ca Phillips și Kennedy, nu a crezut că face ceva greșit. Și, după cum se poate vedea, nu a făcut-o.
Este cazul lui Wilson Fauber, o nouă victimă a „războiului cultural”. În calitate de broker imobiliar, acesta este membru de carieră al Asociației Naționale a Agenților Imobiliari (National Association of Realtors), iar această organizație controlează accesul la serviciul de liste multiple (Multiple Listing Service) pe care un membru ca Wilson îl utilizează pentru a le arăta clienților săi toate listele de proprietăți disponibile spre vânzare și unde își listează el proprietățile.
Doar în ultima lună, și-a pierdut calitatea de membru, iar asociația l-a etichetat drept „discriminator” până când va urma un „curs de sensibilizare” administrat de Virginia Association of Realtors.
Cineva s-ar întreba cum s-a ajuns aici.
A fost ca Masterpiece Cakeshop, unde a refuzat să servească un cuplu gay? Nu.
A fost ca antrenorul Kennedy, care a fost avertizat de șefii săi că afișarea publică a religiei sale ar putea duce la concedierea sa? Nu.
Prin urmare, ce a făcut Fauber pentru a provoca acest lucru? Nimic.
Nu există nicio acuzație că ar fi discriminat un cumpărător sau un vânzător de proprietăți, că ar fi refuzat cuiva serviciile sale sau că ar fi spus ceva discriminatoriu.
Tot ceea ce a făcut a fost să posteze un citat din Biblie pe contul său personal de socializare… cu opt ani înainte ca acuzațiile să fie formulate împotriva sa.
Ca să fim corecți, pasajul biblic pe care l-a postat (repostat, tehnic vorbind, deoarece a fost postat inițial de reverendul Franklin Graham) a fost Leviticul 20:13, care are o părere dură despre „bărbații care se culcă cu alți bărbați ca și cu o femeie” (ceea ce se pare că se întâmpla și atunci). Dar postarea a fost văzută doar de prietenii săi, iar asta se întâmpla în 2015.
Când Fauber a candidat pentru Consiliul Local Staunton în 2022, adversarii săi au găsit această postare și au pus-o în centrul campaniei lor împotriva sa. El a pierdut.
Deci, cazul a fost închis? Deloc.
În cele din urmă, postarea a fost adusă în atenția Asociației Naționale a Agenților Imobiliari – în mod anonim, desigur – ca o încălcare a interdicțiilor organizației privind „discursul instigator la ură”.
La rubrica „Standarde și practici”, organizația interzice agenților imobiliari (un cuvânt marcă înregistrată aplicabil doar membrilor) „să folosească discursuri de hărțuire, discursuri de ură, epitete sau insulte bazate pe clase protejate”.
Interdicția a fost actualizată în 2021 pentru „a se aplica tuturor activităților, inclusiv celor personale, în afara orelor de program”.
Ați citit corect. Infracțiunea a avut loc cu șase ani înainte ca politica să fie pusă în aplicare. Deci, Fauber a „încălcat” o politică care nu exista la momentul respectiv.
Pentru a fi numit agent imobiliar, trebuie să fii membru al National Association of Realtors. Și pentru a rămâne în acest club exclusivist (pentru care plătești), te supui analizei comisiei sale de etică.
În timp ce avocații lui Fauber de la Founding Freedoms Law Center se pregătesc pentru următorul pas în lupta sa juridică împotriva Asociației Realtorilor din Virginia (care a administrat sancțiunea pe baza liniilor directoare ale asociației naționale), trebuie să ne gândim la valurile de „suprimare” pe care le provoacă fiecare caz ca acesta.
În ciuda eventualelor victorii în instanță ale unor persoane precum Phillips și Kennedy, câte afaceri și-au compromis convingerile în loc să fie vizate, precum Masterpiece Cakeshop? Câți antrenori sau profesori au decis să nu încerce să fie un exemplu de umilință pentru tinerii pe care îi aveau în grijă, pentru a nu fi concediați ca antrenorul? Câți părinți au decis să nu vorbească la ședințele consiliului de administrație al școlii lor pentru că fostul procuror general al Statelor Unite ar fi putut începe un dosar pe numele lor și FBI-ul i-ar fi putut investiga ca teroriști domestici?
Nici măcar nu trebuie să fi făcut ceva ilegal sau imoral pentru a fi concediat sau anulat. De fapt, este posibil chiar să fi făcut ceva absolut moral și să vă fi apărat principiile. Dar pentru stânga, nu mai este un război cultural. A devenit un jihad cultural.
COMMENTS