Când universitățile dau prioritate falsei diversități în locul educației, libertatea de exprimare dispare

Stânga iubește democrația până când i se cere să susțină libertatea de exprimare, analizează Tristan Justice pentru The Federalist.

Politico a publicat recent un articol în care etichetează programele de diversitate drept „noua ciumă roșie din perspectiva statelor republicane“.

Materialul a punctat o serie de propuneri formulate de republicani, care au ca scop eliminarea așa-numitelor inițiative de „diversitate, echitate și incluziune“ (DEI), în contextul în care Curtea Supremă se pregătește să pronunțe o decizie cu privire la măsurile de discriminare pozitivă.

Pledoariile din toamna trecută au indicat că cei nouă membri ai Instanței Supreme vor declara probabil că admiterile pe criterii rasiale sunt neconstituționale.

„Pentru a proteja libertatea de exprimare în campusurile universitare, spun legislatorii și guvernatorii republicani, este timpul să lăsăm deoparte discuțiile despre diversitate, echitate și incluziune“, a relatat Politico.

Publicația a catalogat acțiunea drept un demers menit să „tempereze conversațiile dificile despre rasă în sălile de clasă“.

Ceea ce a omis Politico să menționeze a fost un incident petrecut la Universitatea Stanford cu doar 10 zile înainte, care oferă un bun exemplu privind modul în care obsesia DEI suprimă în mod sistematic discursul disidenței.

La o prelegere organizată de Societatea Federalistă a universității, judecătorul Kyle Duncan, din cadrul Circuitului 5, a fost huiduit de studenții de la drept cu vederi de stânga, iar conducerea instituției nu numai că a refuzat să intervină, ci s-a și alăturat acestora.

Tirien Steinbach, decanul pentru diversitate al universității de drept, a urcat pe podium și l-a ironizat pe judecătorul numit de Trump, acuzându-l că discursul său „este detestabil, dăunător, neagă literalmente umanitatea oamenilor“.

Steinbach nu i-a admonestat pe studenți – înscriși la o facultate de drept cu prestigiu tocmai pentru a învăța cum să dezbată opinii diferite – pentru huiduirea invitatului.

În loc de asta, Steinbach l-a întrebat pe judecătorul Duncan dacă „a meritat să facă astfel de declarații“.

„Aveți ceva atât de incredibil și important de spus legat de Twitter, arme de foc și Covid încât să merite segregarea pe care o aduceți între acești tineri?“, a spus Steinbach.

Într-o altă înregistrare video de la prelegere, publicată de Fox News, se vede cum Steinbach zâmbește în timp ce studenții îl huiduie pe judecătorul Duncan.

Discursul decanului pentru diversitate al universității nu a fost ceva spontan. Steinbach venise gata pregătit la eveniment.

„Numeroși senatori, grupuri de susținere, de reflecție și de răspundere judiciară“, a precizat ea, s-au opus nominalizării judecătorului datorită activității sale anterioare „pe tema egalității căsătoriilor și a drepturilor transgender, de vot, de reproducere și ale imigranților“.

Președintele Universității Stanford, Marc Tessier-Lavigne, și decanul Facultății de Drept, Jenny Martinez, și-au cerut scuze judecătorului Duncan pentru respectivul incident. Ulterior, studenții cu vederi de stânga ai universității și-au redirecționat atacurile la adresa lui Martinez, pentru scuzele prezentate.

De asemenea, universitatea a oferit studenților ce făceau parte din filiala Facultății de Drept a Societății Federaliste consiliere, realizată de aceiași membri ai conducerii care au întrerupt prelegerea invitatului lor.

Studenții afectați de incident au fost rugați să se abțină de la a scrie pe Twitter despre respectiva problemă „până când se potolesc spiritele“.

Citește și Încet, încet ne distrugem Primul Amendament și libertățile lui

„Episodul de la Stanford este o dovadă că, atât cultura DEI, dar mai ales răspândirea pe care o are în rândul birocraților, a devenit o amenințare la adresa libertății de exprimare“, a scris recent Wall Street Journal.

„În loc să promoveze diversitatea, susținătorii DEI impun conformarea ideologică“.

Proliferarea administrațiilor DEI nu numai că a radicalizat o generație de studenți care ajung apoi în funcții de conducere la diferite companii și în redacțiile mass-mediei mainstream, ci a coincis și cu creșteri ale taxelor de școlarizare, în timp ce nivelul academic a trecut în plan secundar.

„Jay Greene de la Heritage Foundation informează că universitățile de top au în prezent 45 de angajați DEI, în medie“, potrivit Wall Street Journal.

„Universitatea din Michigan are 163 de cadre DEI. Cea din Ohio și  Virginia au fiecare 94. Georgia Tech are 41 de angajați DEI, dar numai 13 profesori de istorie“.

În 2021, Universitatea Stanford avea 80 de specialiști în domeniul diversității pentru puțin peste 17.000 de studenți, potrivit Heritage Foundation.

O analiză Fox News privind remunerația personalului DEI din universități a constatat că aceștia au salarii de șase cifre, care depășesc cu mult salariul mediu al profesorilor cu normă întreagă.

În același timp, costul învățământului superior a crescut cu peste 143% din 1963 până în 2020.

Dar nimic din toate acestea – nici incidentul de la Stanford, nici salariile astronomice încasate de personalul de diversitate – nu a figurat în articolul publicat de Politico legat de faptul că DEI a devenit cel mai recent element cheie în războaiele culturale.

De data aceasta, nici măcar nu sunt Republicanii agresorii, contrar titlului utilizat de publicație prin care îi acuză pe conservatori că au declanșat teama de o „ciumă roșie“ a zilelor noastre.

În realitate, cadrele universitare DEI sunt cele care implementează o agendă de impunere a propriilor idei.

Traducere și adaptare
Tribuna.US