Cartea evadării lui Saintclaire Chișmorie

Cartea evadării lui Saintclaire Chișmorie

Cartea „Un preţ pentru Libertate” oferă cititorului posibilitatea înţelegerii luptei riscante dar plină de curaj şi speranţă pe care mulţi din cei aflaţi dincolo de ‘cortina de fier’ au fost gata să o ducă cu scopul de a ajunge în lumea liberă.

Autorul Saintclaire Chismorie îşi spune povestea evadării din România comunistă într-un mod deschis şi onest. Descrierea experienţelor trăite, precum şi necunoscutele apărute pe itinerarul neumblat, ţin cititorul în suspans şi îndeamnă la condescendență şi gratularea eroului temerar.

Pe când era doar un copilandru în satul Măderat din podgoriile Aradului, Saintclaire a început a prinde drag de America ascultând poveştile unui moş Giuca ce se aventurase peste ocean în timpul boomingului economic de la începutul secolului trecut. Visul Ameri-can zămislit atunci în mintea tânărului Saintclaire nu l-a mai părăsit niciodată. Cartea lui ne arată drumul pe care l-a parcurs de la Măderat la Chicago via celulele austere din Turcia şi Grecia.

Izbăvirea lui Saintclaire şi a lui Tony (colegul lui de evadare) din lumea comunistă este dovada de netăgăduit a faptului că împlinirea năzuinţelor umane se realizează atunci când cre-dinţa şi curajul conlucrează sub călăuzirea providenţială care nu dă greş niciodată.

Călătoria pe itinerarul Arad, Constanța, Istanbul, Atena, Chicago a fost o călătorie a suferinţei şi a temerilor, o călătorie stropită cu lacrimi, dar alimentată cu speranţă şi rugăciuni de ocrotire şi eliberare. Deseori, cititorul este expus unei naraţiuni care înmănunchiază toate aceste stări trăite şi sentimente, biruite în final de credinţă şi curajul tineresc greu de imaginat.

Iată câteva exemple care ilustrează cele afirmate mai sus.

În timpul inspectării de către un soldat român cu câinele a vagoanului (ce urma să fie încărcat pe vapor cu destinaţia Egipt) în peretele căruia cei doi erau ascunşi, Saintclaire ştie că trecerea graniţei este posibilă numai prin intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu pe care îl roagă să-i ajute.

„Cred că acele momente au fost cele mai apăsătoare din viaţa mea. Îmi ziceam: ‘Dacă se uită înspre partea de sus şi vede că tabla nu-i închisă bine, că şuruburile sunt jumătate afară, suntem prinşi.’ Mă rugam continuu şi ziceam: ‘Doamne nu-l lăsa să se uite în sus. Doamne orbeşte-l! Doamne fă să nu vadă!’”

Rugăciunea i-a fost ascultată.

A urmat apoi coborârea forţată la apă (deoarece au fost observaţi de echipajul vasului) în apropiere de Strâmtoarea Dardanele.

„Tremurând, cu mintea tulbure, am continuat să cobor până când frânghia şi cauciucul s-au terminat. Când am atins apa rece parcă m-am trezit la realitate, am făcut un salt, ajutat de valurile produse de vapor, şi când m-am întors să mă uit în spate, eram deja la cel puţin zece metri lateral de vapor.”

Aşa a ajuns în apele lumii libere, dar deodată a realizat că era ‘sărac, fără haine, fără bani şi fără acte’ deoarece Tony nu le mai găsea şi nici nu mai era sigur dacă le aruncase de pe vapor cu sacul în care le pusese înainte de a sări şi el. Au ajuns aşadar pe malul turcesc pescuiţi de nişte „îngeri păzitori” doar în slipul de baie.

La Istanbul nu a reuşit să-şi facă dosarul de imigrare pentru America deoarece lucrurile se încurcaseră şi a fost aprobat pentru Australia, dar el nu era dispus să renunţe la ‘visul american.’

Un nou episod al cărţii ne descrie aventura la fel de riscantă a trecerii frontierei dintre Turcia şi Grecia de data aceasta singur, deoarece Tony fusese aprobat pentru Germania.

După ce trecuse răul Maritsa şi se predase autorităţilor greceşti, a fost întrebat cine l-a ajutat să treacă din Turcia, cât a plătit, pe unde a trecut etc. Mărturia lui i s-a părut suspicioasă ofiţerului de la bază militară unde ajunsese. Acesta l-a dus pe malul râului să îi arate locul pe unde trecuse. Saintclaire îi arătă nu doar locul ci şi obiectele folosite: ‘colacul rață’, frân-ghia şi sacul pe care le abandonase într-un tufiş.

Experienţa trecerii acelui râu este pusă iarăşi pe seama Atotputernicului şi Milostivului Dumnezeu. Pe când se zbătea înnotând sub somaţiile soldaţilor turci de pe malul de unde plecase, Saintclaire îşi adusese aminte de cântecul compus de tatăl lui, compozitorul Ion Chișmorie, special pentru el:

“O Doamne Sfânt ce eşti în ceruri,
Tu, mana sfânta să-Ţi întinzi
şi când vin ispite grele,
Tu în braţe să-l cuprinzi…”

Când şi-a adus aminte de aceste versuri, acolo în apele râului ce desparte Turcia de Grecia, Saintclaire îşi ridică ochii spre cer şi se rugă: “Doamne acum am nevoie de mâna Ta!” A înnotat mai uşor după această aducere aminte şi rugăciune, iar când a ajuns pe malul grecesc, a îngenunchiat şi a mai mulţumit odată Celui fără de care nu ar fi ajuns până acolo.

La câţiva metri de malul râului găseşte un gard peste care era uşor de trecut dar o voce călăuzitoare îl îndeamnă să urmeze o potecă ocolitoare ca să meargă spre prima localitate. Avea să afle de la cei care îl anchetase că dincolo de gardul cu însemnele roşii pe care îl evitase era un teren minat. Ar fi “zburat în sute de bucăţi” dacă Dumnezeu nu l-ar fi călăuzit să meargă pe poteca ce i se arătase, chiar dacă drumul era mai lung până la prima localitate unde dorea să ajungă la un post de poliţie.

La ambasada Americană din Atena, Chișmorie ajunge să stea în faţa unui consul erudit, dar curios şi dispus să-i asculte povestea evadării din Româ-nia comunistă. După mai bine de o jumătate de oră Consulul se ridică din fotoliul lui, îl felicită spunându-i: “De tineri ca tine are nevoie America!”

Peste câteva săptămâni, a trecut Atlanticul, lăsând în urmă țara natală, bătrânul continent european, precum şi experienţa nefastă a unei copilării şi tinereţi presărate de batjocurile activiştilor atei, dar şi familia dragă în frunte cu mama precum şi mulţi prieteni dragi ce nu vor fi uitaţi niciodată.

Ajuns la Chicago este luat în primire de pastorul Alexa Popovici care îl prezintă comunităţii bisericeşti în care se va integra şi unde va rămâne până astăzi.

Începutul trăirii visului american nu a fost deloc uşor, dar prin muncă asiduă şi cu încredere în Dumnezeul care l-a ajutat până atunci în viaţă a mers înainte şi peste doar câţiva ani a ajuns să aibă compania lui, o familie frumoasă, prieteni şi din cele materiale tot ce poate oferii America. Cu toate acestea Saintclaire nu a uitat de unde a plecat, nu a uitat prietenii avuţi în România, pe cei întâlniţi în Turcia şi Grecia, ori pe cei alături de care trăieşte la Chicago.

În epilogul cărţii, Saintclaire declară că nu este un erou şi pune totul pe seama statorniciei în credinţă în Dumnezeul eliberării şi ocrotirii lui.

„Nu sunt un erou, dar admir curajul oriunde îl întâlnesc. Adevăratul eroism este acela de a rămâne lângă Dumnezeu, când mulţi Îl dau la o parte sau nu-l mai recunosc că Stăpân. Privesc în oglinda conştiinţei, având satisfacţia că de-a lungul anilor nu mi-am pierdut verticalitatea şi credinţa, oriunde m-au purtat paşii.”

Cartea „Un preţ pentru Libertate” merită citită pentru a înţelege modul de operare al sistemului opresiv comunist din România şi riscul pe care mulţi şi l-au asumat ca să evadeze pentru a ajunge în lumea liberă.

Prin mărturia expusă în această lucrare, Saintclaire Chișmorie contribuie la îmbogăţirea patrimoniului experienţelor eliberării din captivitatea comunistă, dovedind faptul că spiritul uman îşi găseşte împlinirea numai în ţinutul libertăţii după cum a plănuit Creatorul încă de la geneza lumii.

Recenzie de Ioan Știr – Texas

COMMENTS

WORDPRESS: 0