Ar trebui să fie evident că nici un părinte întreg la cap nu ar permite vreodată ca ideologia să fie mai presus de buna educație a copiilor săi. Cu to
Ar trebui să fie evident că nici un părinte întreg la cap nu ar permite vreodată ca ideologia să fie mai presus de buna educație a copiilor săi. Cu toate acestea, în ultimul an, a devenit la fel de clar că multe dintre sistemele școlare ale națiunii îndoctrinează elevii folosind programe de învățământ părtinitoare politic pe care majoritatea oamenilor le consideră absurde.
Acest lucru a determinat ample proteste din partea părinților de toate nuanțele politice, la care consiliile școlare au răspuns cu o ostilitate incredibilă. Amploarea acestei ostilități s-a văzut clar recent, când National School Boards Association (NSBA) a numit părinții „teroriști interni“, iar administrația Biden a cerut FBI-ului să investigheze situația, analizează David Catron într-un articol American Spectator.
Procurorul General Merrick Garland a emis o notificare instruind FBI și birourile procuraturii „să stabilească întruniri cu lideri federali, de stat, locali, de trib și teritoriali din fiecare district judiciar federal“ pentru a analiza „amenințările la adresa administratorilor de școli, membrilor din consilii, profesorilor și personalului.“ Care amenințări? Acest lucru nu este foarte clar. Notificarea ciudată a lui Garland face o vagă referință la „o intensificare îngrijorătoare a hărțuirii, intimidării și amenințărilor cu violența“ care par să se fi produs în mare parte în imaginația febrilă a lui Viola M. Garcia, președinte al NSBA și autor al unei scrisori bizare de 6 pagini adresată președintelui țării, în care solicită o investigație comună din partea a cinci instituții federale:
„NSBA solicită în mod special expertiza și resursele Departamentului de Justiție al SUA, Biroului Federal de Investigații (FBI), Departamentului de Securitate Internă, Serviciului Secret și al Centrului său de Evaluare a Pericolului Național cu privire la nivelul de risc pentru elevii din școlile publice, cadrele didactice, membrii consiliilor de administrație și campusuri. De asemenea, solicităm asistența U.S. Postal Inspection Service pentru a interveni în ceea ce privește scrisorile de amenințare și atacurile cibernetice adresate studenților, membrilor consiliilor școlare, administratorilor districtuali și altor cadre educative“.
În mod curios, având în vedere amplitudinea sa, această misivă invocă un număr surprinzător de redus de incidente minore, pe care puțini oameni rezonabili le-ar considera suficient de sinistre pentru a justifica o intervenție a Departamentului de Justiție. În realitate, în ședințele consiliului școlar, comportamentul abuziv este direcționat în cea mai mare măsură înspre părinți. Consiliile școlare taie constant sonorul microfonului când părinții au cuvântul, în timpul ședințelor publice, și încheie brusc întrunirile pentru a împiedica părinții să vorbească. De exemplu, un întreg consiliu școlar a trebuit să demisioneze după ce i-au luat în derâdere pe părinți în timpul unei ședințe virtuale. Această noțiune conform căreia părinții întrec limita dacă spun ceva la ședințele consiliului școlar este, nu întâmplător, foarte asemănătoare cu poziția adoptată de marile sindicate ale profesorilor.
De cel puțin două decenii, sindicatele profesorilor au desfășurat un demers finanțat puternic și impresionant de sofisticat pentru a obține o poziție dominantă asupra consiliilor școlare locale. Un exemplu demn de menționat al acestui proiect în desfășurare s-a concretizat în aprilie 2021, în Illinois. Illinois Education Association (IEA), o filială a National Education Association (NEA), a inundat alegerile pentru consiliul școlar și funcția de administrator cu candidați convenabili sindicatelor: „Din 132 de candidați susținuți de sindicat, 107 au fost aleși“. Acest fenomen nu este nici nou, nici singular. Aproape același lucru s-a întâmplat în zona Denver, în cursul anului 2019. După cum scrie Mike Rosen în Gazette, „Din cele 17 locuri disponibile în consiliul școlar, candidații susținuți de sindicat au câștigat 16“.
Așa ceva a avut loc în fiecare stat și a creat un monopol periculos de puternic asupra educației publice, format din sindicatele profesorilor, consiliile școlare alcătuite din oameni aleși de ei și democrații complici. În mod pervers, părinții ai căror contribuții fiscale hrănesc acest monstru cu trei capete – și copiii lor – sunt cele mai evidente victime ale sale. De cele mai multe ori, elevii ies din sistemul public de „educație“, după 12 ani laborioși, fără cunoștințele de bază în domeniul matematicii, lecturii sau gândirii critice. Împotriva acestui lucru protestează părinții. Acesta este motivul pentru care Parents for Defending Education și alte 22 de organizații și-au exprimat în scris opoziția vehementă față de scrisoarea NSBA. Iată un fragment extras din răspunsul lor:
„Scrisoarea dvs. către președintele Biden este o amenințare voalată, făcută cu intenția de a reduce la tăcere și supune exact pe cei pe care membrii organizației dumneavoastră se presupune că îi reprezintă. Organizațiile noastre se opun indubitabil violenței și consideră profund îngrijorător faptul că sugerați altceva… Cetățenii sunt supărați de faptul că oficialii școlii și consiliile școlare din întreaga țară restricționează accesul la ședințele publice, limitează comentariile publice și, în unele cazuri, își desfășoară activitatea prin mesaje text care încalcă legea de stat privind ședințele deschise… Avem dreptul constituțional de a adresa petiții oficialilor aleși“.
Dacă democrații își închipuie că doar conservatorii sau „cultul lui Trump“ au astfel de opinii, se mint singuri. Mulți progresiști sunt nemulțumiți de performanța sistemelor școlare publice. Ceea ce urmează este un extras dintr-o scrisoare a democratei de o viață Briana Howard către un ziar local din Fairfax, Virginia: „Școlile au fost create pentru a-i învăța pe copii să citească, să scrie, să facă matematică și să utilizeze metoda științifică; în actualele alegeri, [republicanul] Glenn Youngkin este singurul candidat care respectă aceste valori ale educației.“ Articolul a fost scris după ce candidatul democrat la postul de guvernator, Terry McAuliffe, a declarat în timpul unei dezbateri: „Nu cred că e treaba părinților să spună școlilor ce ar trebui să predea“.
Faptul că Howard a respins argumentul lui nu este nicidecum un lucru singular în rândul democraților și progresiștilor. Rebecca Bodenheimer, care se auto-denumește progresistă, scrie: „Nu voi pricepe niciodată cum a ajuns Stânga din această țară să decidă că a pleda pentru a pune copiii pe primul loc denotă cumva o înclinație de dreapta“. Nici părinții albi nu sunt singurii care vin la ședințele consiliului școlar pentru a protesta împotriva includerii Teoriei Critice Rasiale în programele școlare. Un exemplu extrem de elocvent împotriva CRT a fost oferit unui consiliu școlar din Colorado Springs de către Derrick Wilburn, care este descendent de culoare al sclavilor. Acesta este genul de părinte pe care NSBA dorește ca FBI-ul să-l investigheze? El reprezintă cu adevărat un „pericol“, dar nu la modul la care se referă ei.
Citește și Școlile publice „trezite“ vor avea în curând parte de repercusiuni
Părinți cu convingeri politice diferite și provenind din medii etnice diferite participă mereu la ședințele consiliilor școlare pentru a se opune predării TCR, educației sexuale nepotrivită vârstei, istoriei anti-americane, obligativității purtării măștii, mandatelor de vaccinare. Consiliile școlare mustind de aleși ai sindicatelor profesorale îi ignoră, iar administrația Biden folosește Departamentul de Justiție pe post de armă, pentru a-i hărțui. Este dificil să ne imaginăm o combinație de greșeli care să aibă mai multe șanse de a duce exact la efectul opus. Pervertirea educației publice într-un mod pe care alegătorii îl consideră dăunător copiilor lor este lipsă de înțelepciune și o politică proastă. Biden și democrații au deja destule probleme. Dacă persistă cu aceste absurdități nocive, în 2022 vom asista la un masacru.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS