Construit la începutul secolului al XX-lea, Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului și un monument emblematic al României. Clădirea, considerată un exemplu remarcabil de arhitectură Art Nouveau, impresionează prin liniile sale elegante, detaliile ornamentale și amplasarea spectaculoasă pe faleza Mării Negre.
Cu o istorie de peste un secol, Cazinoul a fost, de-a lungul timpului, spațiu de divertisment, spital de campanie, sediu instituțional și monument aflat în așteptarea restaurării. Astăzi, după ample lucrări de reabilitare, clădirea a revenit în circuitul cultural și turistic al României.
Primele cazinouri ale Constanței
Povestea Cazinoului începe cu mult înainte de ridicarea clădirii pe care o vedem astăzi. Primul cazino al Constanței, numit Kursaal — termen german care poate fi tradus aproximativ prin „sală de relaxare” — a fost construit în 1880, în apropierea Farului Genovez.
Realizată din lemn și paiantă, construcția a devenit rapid un punct de întâlnire pentru protipendada orașului-port. În 1891, Kursaalul a fost parțial distrus de o furtună puternică, iar un an mai târziu, consiliul comunal a decis demolarea sa.
În locul acestuia a fost ridicat un al doilea „casin”, tot din lemn, dar construit pe un parter de piatră și amplasat pe locul actualului Acvariu. Un detaliu mai puțin cunoscut este faptul că unul dintre antreprenorii acestui cazinou a fost căpitanul Constantin Creangă, fiul scriitorului Ion Creangă și tatăl celebrului arhitect interbelic Horia Creangă.
Și acest al doilea edificiu a fost, în cele din urmă, demontat, în 1910, pentru a face loc Cazinoului pe care îl cunoaștem astăzi.
Proiectarea și construirea Cazinoului
Prima mențiune a unui cazinou la Constanța datează din anii 1880. Proiectul actualului edificiu a început însă în 1903, când primarul liberal Cristea Georgescu a semnat un contract cu arhitectul Daniel Renard pentru proiectarea unei construcții demne de marile cazinouri europene.
Daniel Renard era un arhitect de origine româno-elvețiană — fiul unei mame românce și al unui tată elvețian — născut în 1871, la Dragomirești, în județul Dâmbovița. A studiat la prestigioasa École des Beaux-Arts din Paris.
Drumul construcției nu a fost însă unul lipsit de dificultăți. Schimbările politice de la începutul secolului al XX-lea au influențat decisiv proiectul. Odată cu revenirea conservatorilor la putere, Daniel Renard a fost înlocuit cu arhitectul Petre Antonescu, care propunea o viziune diferită: un edificiu cu funcțiune de teatru, inspirat din tradițiile artei românești.
În această perioadă, fundațiile au fost modificate de nu mai puțin de trei ori, într-o adevărată „saga” politico-arhitecturală. Revenirea liberalilor la putere, în perioada 1907–1908, a dus la rechemarea lui Daniel Renard, care și-a impus, în cele din urmă, concepția Art Nouveau.
În aprilie 1902, primarul Alexandru Belcic decisese, printr-un proces-verbal, organizarea în regie proprie a lucrărilor pentru demolarea vechii „cazine” și construirea unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri europene. Lucrările propriu-zise au început în 1904.
Cazinoul a fost construit pe un teren care se afla inițial sub apele mării. Întreaga zonă a falezei a fost amenajată în jurul anului 1910, prin lucrări de amploare care au presupus înălțarea și consolidarea terenului.
Observațiile comisiei de specialitate
La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu și Dimitrie Maimarolu au fost solicitați să se deplaseze la Constanța, în cadrul unei comisii menite să analizeze Cazinoul din toate punctele de vedere.
Inspecția s-a concretizat într-un document important, care cuprinde opiniile argumentate ale unor personalități de prestigiu ale arhitecturii și ingineriei românești. Observațiile comisiei vizau, printre altele, adăugarea unor spații noi: o sală mare pentru restaurant, cu bucătărie și dependințele necesare, precum și legătura dintre restaurant și terasa din spatele ușii vitrate, astfel încât perspectiva asupra mării să rămână neobturată.
De asemenea, specialiștii au recomandat degajarea scării de onoare printr-o arcadă spectaculoasă, adăugarea unor intrări, vestiare și toalete, precum și eliminarea unor trepte sau ferestre.
Inaugurarea din 1910
Cazinoul din Constanța a fost inaugurat la 15 august 1910, în prezența Principelui Ferdinand. Lucrările au costat 1.300.000 de lei la acea vreme, echivalentul a aproximativ 251.000 de dolari, potrivit cursului valutar din perioada respectivă.
Edificiul era considerat cel mai mare cazinou de acest fel de pe teritoriul României. Cu liniile sale curbe, vitraliile spectaculoase și bogatele detalii ornamentale, clădirea a devenit rapid un spațiu destinat elitelor vremii.
Aici aveau loc baluri, spectacole, întâlniri diplomatice și partide de ruletă, blackjack și baccarat. Atmosfera era una de autentică Belle Époque, iar Cazinoul atrăgea vizitatori din întreaga Europă.
Până în 1912, ambianța muzicală era asigurată de orchestra I. Paschill. În același an, baronul Edgar de Marçay — administratorul Cazinoului din Monte Carlo — a solicitat construirea unui pavilion-restaurant în fața Cazinoului. Clădirea respectivă adăpostește astăzi Acvariul din Constanța.
Cazinoul în timpul războaielor
Istoria Cazinoului reflectă, în mare măsură, istoria zbuciumată a României de-a lungul secolului al XX-lea.
La 20 august 1916, când au început bombardamentele asupra Constanței, în timpul Primului Război Mondial, Cazinoul a fost transformat de Crucea Roșie în spital de campanie. Clădirea a fost lovită de schije, iar zece persoane și-au pierdut viața aici. Cazinoul a redevenit funcțional la 19 noiembrie 1917.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ocuparea orașului de către trupele germane, edificiul a fost grav afectat de bombardamentele din 1941.
În 1951, Cazinoul a fost renovat cu ajutorul deținuților politici aduși de la închisoarea Poarta Albă. Unii dintre aceștia au ascuns în ziduri bilețele cu mesaje în care își menționau numele și sentințele primite. Aceste mărturii impresionante au fost descoperite abia recent, în timpul lucrărilor de restaurare începute în 2020.
Destinațiile clădirii în perioada comunistă și după Revoluție
Începând din 1948, în clădirea Cazinoului a funcționat Casa de Cultură a Sindicatelor. Între 1960 și 1989, edificiul s-a aflat în administrarea Oficiului Național de Turism — ONT Litoral.
Cazinoul a fost restaurat și în perioada 1981–1986. Atunci au fost realizate lucrări de restaurare a picturii baroc-frescă, a stucaturii și a vitraliilor Art Nouveau din zona scărilor principale, cu o suprafață de aproximativ 50 de metri pătrați. Lucrările au durat un an.
Imediat după Revoluție, edificiul a fost atribuit Ministerului Culturii, care a propus transformarea sa într-un sediu pentru un „Institut Oceanografic Român”. Proiectul se inspira din planurile lui Grigore Antipa, întemeietorul fostului Institut Biooceanografic din Constanța, și urmărea crearea unei instituții de nivel internațional, care să reunească Institutul Român de Cercetări Marine, Stațiunea Zoologică Marină și Complexul Muzeal de Științe ale Naturii.
Costurile ridicate ale renovării, divergențele dintre instituții și restructurările guvernamentale au dus însă la abandonarea planului. După câteva luni, Cazinoul a revenit la funcția sa anterioară, de restaurant și loc de divertisment.
Marea restaurare
După ani de tergiversări, licitații eșuate și promisiuni nerespectate, lucrările de restaurare au început în ianuarie 2020. Proiectul a fost realizat de asocierea Aedificia Carpați S.A. și Remon Proiect S.R.L., prin Compania Națională de Investiții.
Amploarea intervențiilor a fost impresionantă. Au fost restaurate:
• 1.230 de ornamente;
• peste 1.500 de metri pătrați de marmură;
• picturi pe o suprafață de peste 2.222 de metri pătrați;
• vitralii pe o suprafață de 154 de metri pătrați.
Totodată, au fost demolate structuri metalice cu o greutate de peste 25 de tone, iar structura clădirii a fost consolidată cu armături de aproape 60 de tone, montate în fundații.
Scena Cazinoului este realizată din pin siberian, iar pentru restaurarea elementelor decorative au fost folosite aproximativ cinci kilograme de foiță de aur.
Costul total al reabilitării s-a ridicat la aproximativ 37–40 de milioane de euro. Clădirea a fost predată Primăriei Constanța la 26 martie 2025, iar redeschiderea oficială a avut loc la 21 mai 2025, cu ocazia Zilelor Orașului Constanța.
În primele zile, accesul publicului a fost gratuit, pe baza rezervării online. Numai în primele patru zile, aproximativ 10.000 de persoane au trecut pragul Cazinoului. Până în februarie 2026, clădirea fusese vizitată de peste 220.000 de persoane.
Un monument între trecut și viitor
Restaurat cu respect pentru detaliile originale și cu ajutorul tehnologiei contemporane, Cazinoul din Constanța a revenit în circuitul cultural și turistic al României.
Astăzi, monumentul nu este doar un obiectiv turistic. Este un spațiu al memoriei, al artei și al întâlnirii dintre vechi și nou — o clădire care continuă să spună povestea orașului și a oamenilor care au trecut, de-a lungul timpului, prin istoria sa.
Dorin Nădrău
Tribuna.US
Accesați aici arhiva tuturor articolelor din ROMÂNIA NEVĂZUTĂ
COMMENTS