Ce am învățat din experiența COVID-19

Timp de citire: 4 minute

În cel mai mare eșec din istorie privind politicile de sănătate publică, „experții“ au ignorat daunele imense cauzate de propriile măsuri de lockdown, analizează John Fund și Joel Hay într-un articol National Review.

Nu s-a demonstrat științific că lockdown-urile și măștile ar afecta transmiterea sau boala COVID, cu atât mai puțin decesele cauzate de respectivul virus. Cu toate acestea, pe 18 martie 2020, fără nicio discuție, dezbatere, deliberări legislative sau dovezi științifice, aproape toți cei 50 de guvernatori, din ambele partide, ne-au închis pe toți în locuințe, încălcând Constituția SUA și Declarația Drepturilor.

Când s-a elaborat Constituția, părinții fondatori știau de pandemii precum malaria, febra galbenă, moartea neagră și variola. Infecțiile minore duceau rapid la moarte – antibioticele și antiviralele erau necunoscute pe atunci, la fel cum nu se știa nici de existența bacteriilor și a virușilor de fapt. Și totuși, nu există prevederi constituționale pentru un lockdown al populației americane sau pentru restricționarea călătoriilor și a comerțului interstatal pe motivul unei pandemii de boli infecțioase, în afara unor circumstanțe extrem de grave.

S-au împlinit 16 luni de la instalarea lockdown-urilor și mulți guvernatori au refuzat să renunțe la puterile lor dictatoriale și să pună capăt stării de urgență, în ciuda lipsei unor dovezi semnificative sau demonstrabile că astfel de măsuri afectează cursul pandemiei. Dacă nu putem pune capăt acestei stări de urgență după ce evoluția pandemiei COVID-19 a mers înspre pozitiv de luni de zile, când o vom putea face?

Nu e posibil oricând ca cineva de la putere să susțină că virusul ar putea reveni, prin urmare liderii au nevoie de această putere de urgență la nesfârșit? Avem exemplul președintelui filipinez Rodrigo Duterte, care reînnoiește constant unele dintre cele mai dure măsuri de lockdown de pe planetă și își extinde puterea.

Citește și COVID: Au salvat vieți lockdown-urile? Un an mai târziu, statisticile arată că nu

În sfârșit, unele instanțe intervin și limitează această putere arbitrară. Recent, extrem de liberala Curte de Apel a Circuitului 9 SUA s-a pronunțat împotriva ordonanțelor COVID-19 ale Guvernatorului Gavin Newsom, care interziceau copiilor din școlile private să participe la cursuri în persoană.

Monitorizarea contactului rămâne o glumă proastă, din moment ce virusurile corona trec ușor de la populația umană la regnul animal și invers. Eficacitatea vaccinurilor va rămâne limitată cât timp nu poartă mască si nu este complet vaccinată fiecare pisică, liliac, pește și șobolan. Din păcate, această logică este la fel de clară ca lumina zilei și totuși, este ignorată de toți deștepții orbi din domeniul sănătății publice care trasează politica națională COVID, neglijând total consecințele economice și sociale.

În perioada de lockdown, mulți copii au petrecut inutil două sau trei ore pe zi la cursuri pe Zoom, acoperindu-și camera calculatorului astfel încât profesorul să nu vadă că stau de fapt pe jocuri video. Infractorii violenți sunt eliberați din închisoare, doar pentru a comite noi infracțiuni, în ciuda promisiunii că vor purta măști și se vor distanța social după eliberare.

În faza de început a lockdown-urilor, am scris că acestea sunt inutile, subliniind faptul că Suedia nu s-a închis niciodată, nu a impus folosirea măștilor și nu a ținut deloc elevii departe de școli. Cu toate acestea, nu au existat decese COVID-19 în rândul copiilor și a avut o rată de deces COVID-19 mult mai mică decât cea a Americii.

Susținătorii măsurilor de lockdown au sugerat că Suedia este cumva „specială“. Dar Florida, Texas și alte câteva state americane au renunțat la măști și lockdown în urmă cu mai multe luni și au avut parte de aceleași scăderi rapide în cifra cazurilor de COVID ca și restul națiunii. Aceste state favorabile economiei au rate de deces COVID-19, ajustate în funcție de vârstă, mai mici decât cele din California și din statele cu măsuri de lockdown atât de dure, încât majoritatea centrelor lor comerciale și multe restaurante sunt transformate în spații pentru persoanele fără adăpost.

Citește și Micile afaceri, distruse într-un număr șocant de lockdown-urile COVID

Concentrarea exclusivă asupra politicilor publice pe un singur obiectiv restrâns, cum ar fi atenuarea pandemiei COVID – închizând în același timp ochii la impactul dăunător al lockdown-urilor asupra economiilor funcționale, școlilor, afacerilor, serviciilor de asistență socială și sănătății mintale a populației – a devenit cel mai mare eșec al politicii de sănătate publică din istoria omenirii.

Oficialitățile par oarbe la aceste consecințe și acum vor culege roadele distrugerii economice și sociale. Apăsarea butoanelor politicii publice ca și cum oamenii ar răspunde la fel ca un câine ce sare după os nu funcționează. Economiștii știu lucrul acesta de zeci de ani – poți să-ți folosești influența, dar nu poți forța. În momentul de față, se prea poate ca legiuitorii să nu mai aibă nici măcar opțiunea de a trage sforile.

Cetățenii votează deja prin deciziile lor de a se muta din statele cu lockdown-uri, devastate economic, în state cu mediu favorabil economiei și oamenilor. Americanii sunt reticenți să revină la muncă la salariile dinainte de lockdown – mai multe dovezi că salariile și prețurile declanșează racheta hiperinflației. Când până și magazinele Family Dollar din Carson, Nev., trebuie să se închidă pentru că nimeni nu este dispus să lucreze, știm că economia și societatea vor experimenta un uragan Katrina al schimbării.

Dacă au inițiat următorul lockdown pe fond de pandemie și nimeni nu a venit pentru că erau prea ocupați să se bucure de viață?

Traducere și adaptare
Tribuna.US