Ce înseamnă „separația bisericii de stat” și de unde provine?

Te afli într-o conversație despre biserică și politică și cineva spune: „Separația dintre biserică și stat înseamnă că bisericile nu ar trebui să vorbească despre probleme politice”.

Cum ai răspunde?

Data viitoare când vei auzi pe cineva spunând că separația dintre Biserică și Stat protejează guvernul de oamenii religioși și de ideile religioase, amintește-ți aceste trei lucruri:

1. „Separația dintre Biserică și Stat” nu este în Constituția SUA.
2. Constituția protejează biserica de stat, nu statul de biserică.
3. În dezbaterile publice, toți oamenii și toate ideile sunt binevenite. Chiar și cele religioase.

Definiția juridică a „separației bisericii de stat” este foarte simplă, anume că este o doctrină politică și legală care pretinde că instituțiile guvernamentale și cele religioase trebuie să fie separate și independente una de cealaltă. Dar cum explici asta pe înțelesul tuturor?

Cu toții suntem de acord că nu ar trebui să existe o religie impusă de guvern. Acest lucru a fost comun de-a lungul istoriei, iar America reprezintă ideea că guvernul nu ar trebui să te forțeze să crezi ceva sau să te pedepsească din cauza a ceea ce crezi.

Deci, într-un fel, dorim ca biserica și statul să fie separate. Dar asta înseamnă că legea supremă interzice organizațiilor religioase, sau chiar persoanelor religioase, să vorbească despre ceea ce se întâmplă în guvern și în cultură? Nu.

Iată trei motive pentru care nu există această obligativitate:

1. Separația dintre Biserică și Stat nu se regăsește în Constituția SUA.

Expresia „separația Bisericii de Stat” este folosită atât de des încât majoritatea oamenilor cred că ea face parte din Constituție. Dar nu este așa. Nu este în Constituție, nu este în Declarația de Independență, nu este nici măcar în legile locale sau de stat americane.

Expresia își are originea într-o scrisoare pe care Thomas Jefferson a scris-o unui grup de baptiști din Danbury, Connecticut. Aceștia întruneau o religie minoritară și erau îngrijorați de faptul că puterile guvernului erau folosite împotriva lor. Președintele Jefferson le-a scris: „Crezând cu voi că religia este o chestiune care se află exclusiv între om și Dumnezeul său, că nu datorează socoteală nimănui altcuiva pentru credința sau cultul său”, primul amendament a „construit un zid de separație între biserică și stat”.

Expresia „separația bisericii de stat” este o parafrazare a Primului Amendament. Și în măsura în care există o separație a bisericii de stat, scopul acesteia este exact opusul a ceea ce auzim adesea. Ceea ce ne duce la al doilea punct.

2. Constituția protejează biserica de stat, nu statul de biserică.

Atunci când oamenii vorbesc despre separația dintre biserică și stat, ei înțeleg adesea că este important să protejăm guvernul de influența instituțiilor și persoanelor religioase. Dar acest lucru este exact invers față de preocupările fondatorilor Americii.

După cum reiese clar din scrisoarea președintelui Jefferson, ei nu erau preocupați de faptul că persoanele religioase influențează alegerile, ci doreau să se asigure că guvernul nu poate interveni în modul în care oamenii își trăiesc și își practică credința.

Acesta a fost și este riscul real. Influența guvernului asupra modului în care oamenii își practică credința este o problemă. Influențarea procesului democratic de către oamenii religioși este o problemă de libertate. Ceea ce ne conduce la al treilea punct.

3. În dezbaterile publice, toate ideile sunt binevenite. Chiar și cele religioase. Cu toții suntem diferiți, iar acest lucru este perfect în regulă.

Nu contează dacă ai fost inspirat de Isus, Oprah, Freud sau Vrăjitorul din Oz, libertatea ta de a te implica în procesul politic este aceeași ca a tuturor celorlalți. Asta nu înseamnă că toate ideile sunt la fel de utile, ci doar că fiecare persoană, grup sau organizație este la fel de binevenită în arena publică.

Ideea că „oamenii religioși sunt deosebit de periculoși” nu se regăsește în Constituție, ci în mintea oamenilor care nu se tem de Dumnezeu, dar se tem de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă oamenii credincioși s-ar implica activ în comunitatea lor.

Constituția nu a fost scrisă pentru a-i face pe unii oameni să se teamă să vorbească despre probleme culturale sau să se implice în viața publică, ci a fost scrisă pentru a se asigura că nimeni nu se teme.

Așadar, data viitoare când vei auzi pe cineva spunând că separația dintre Biserică și Stat protejează guvernul de oamenii religioși și de ideile religioase, amintiți-vă aceste trei lucruri. 1. Separația dintre Biserică și Stat nu se află în Constituție. Este o parafrazare a Primului Amendament într-o scrisoare scrisă de Thomas Jefferson. 2. Constituția protejează Biserica de stat, nu statul de Biserică. 3. În dezbaterile publice toate ideile și toți oamenii sunt bineveniți. Chiar și cei religioși.