Curtea Europeană a Drepturilor Omului a devenit o stafie a ceea ce ar trebui să fie în realitate. Deciziile ei din ultimii 20 de ani, pe care le urmăr
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a devenit o stafie a ceea ce ar trebui să fie în realitate. Deciziile ei din ultimii 20 de ani, pe care le urmăresc cu multă atenție, devin tot mai contradictorii, bizare și înspăimântătoare. În loc de a ne proteja drepturile fundamentale, CEDO a devenit un instrument al luptei de clasă folosit de seculariști pentru distrugerea valorilor tradiționale și rezolvarea oricărui conflict în drepturi în favoarea seculariștilor regresiști.
Decizia Bouton v. France din 13 octombrie este dovada că CEDO a atins un nou apogeu în marșul inexorabil al secularismului totalitar spre distrugerea valorilor creștine și a drepturilor religioase. [Decizia o puteți citi aici: https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-219707%22]
În Bouton, CEDO a elevat blasfemia la rang de drept al omului, acordându-i o poziție de supremație în relația cu libertatea religioasă și respectul pentru sentimentele religioase.
Ce s-a întâmplat în cazul Bouton? În 2013, o feministă a desacralizat Biserica Madelaine din Paris. Tânăra și-a expus sânii goi în fața altarului și a tabernaculului, tatuajele, stând cu brațele încrucișate și purtând o coroană de spini pe cap și voalul albastru al Maicii Domnului, ținând în mână două bucăți de ficat de bou care simbolizau fetusul avortat a lui Iisus. Pe pieptul ei erau scrise cuvintele “Crăciunul este anulat,” și “prostituata numărul 344”, o frază care făcea aluzie la manifestul celor 343 de feministe pro-avort din 1971.
Autoritățile franceze au găsit-o vinovată pe Bouton de blasfemie / desacralizarea unui locaș de cult și i-au dat o sentință de o lună de închisoare cu suspendare și o amendă de 2.000 de euro.
Orice minte întreagă ar fi agreat că sentința probabil a fost prea blândă, dar în orice caz, justificată, iar amenda rezonabilă. Profanarea unui loc de închinare este o treabă gravă. Așa cum este profanarea unui mormânt sau distrugerea unui monument religios ori istoric.
CEDO însă a gândit diferit, aplicând o justificare distorsionată și ciudată pentru anularea sentinței: libertatea de exprimare. Opinia este scrisă în termeni laudativi și elogioși la adresa tinerei profanatoare. Judecătorii au portretizat-o ca fiind un martir, o femeie îndrăzneață care a spart prejudecățile si stereotipurile. A fost elogiată pentru că și-a exprimat în termeni îndrăzneți – chiar dacă nu convenționali – punctul de vedere, atrăgând atenția asupra drepturilor femeilor și a dreptului la avort.
În conflictul dintre dreptul bisericii și al creștinilor de a nu li se desecraliza lăcașurile de închinare și dreptul la exprimare, dreptul la exprimare primează, chiar dacă manifestarea acestui drept la libera exprimare este josnică, indecentă, imorală, jignitoare, insolentă.
Nu e prima oara când CEDO o ia razna. A dat o decizie similară în 2018 privind Rusia, unde, cu ani în urmă un grup de feministe a intrat în biserică în timpul liturghiei și a deranjat slujba religioasă, dezvelindu-și sânii. Nu e deci de mirare că rușii nu văd cu ochi buni Occidentul imoral și profan.
Din nefericire, exemple similare sunt multe. Tragic, însă, este că CEDO nu este neutru. La începutul verii a emis o decizie total anti-libertate de exprimare în cazul unui grup francez care a fost amendat de autorități pentru că a distribuit în spațiul public imagini de copii avortați, cu scopul de a transmite un mesaj pro-viață. În acel caz, penalizările impuse de autoritățile franceze au primit avizul favorabil al CEDO.
O afirmație care mi-a atras atenția în decizia Bouton este că Franța nu este o “societate puritană” și, prin extensie, francezii trebuie să se obișnuiască cu acțiuni desacralizante de acest gen. Imaturitatea intelectuală a judecătorilor este vădita doar de această frază. Pluralism înseamnă toleranță reciprocă. Libertățile noastre fundamentale trebuie acomodate în mod armonios. În Bouton, CEDO s-a dovedit a fi nu un arbitru neutru care acționează echidistant, ci o unealtă părtinitoare care acționează într-o singură direcție: secularizarea forțată a ce a mai rămas din Europa creștină și eliminarea din spațiul public a oricărui vestigiu al creștinismului.
Peter Costea
COMMENTS