CEDO împotriva României: O extindere impermisibilă a autorității Curții în favoarea transgenderismului

CEDO împotriva României: O extindere impermisibilă a autorității Curții în favoarea transgenderismului

Toată România a aflat că pe 19 ianuarie CEDO, unde influența dlui George Soros este deosebit de pronunțată, a emis o decizie împotriva României. A impus daune deoarece tribunalele din România au refuzat, în mod corect, să impună autorităților să emită documente de identitate noi la două persoane transgender, analizează avocatul româno-american Peter Costea.

Tribunalele României au emis decizii corecte și pentru asta merită aprecieri. Au respins acțiunile celor două persoane deoarece nici una nu își schimbase sexul biologic prin proceduri chirurgicale. Ambele persoane sufereau de disforie sexuală, identificându-se, la nivel emoțional și subiectiv, ca aparținând sexului opus decât cel biologic.

CEDO a decis că tribunalele române au gafat, aplicând două (2) principii pentru a le invalida deciziile: (1) Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede respect pentru viața privată și viața de familie; și (2) „sexual autonomy / autonomia sexuală”.

Argumentația CEDO este eronată și implică principii care trebuie să îngrijoreze nu doar persoanele conservatoare și tradiționale, dar și cetățenii de rând pentru care valorile sunt irelevante.

În primul rând, CEDO impune noțiunea de „drept la respect pentru integritatea fizică / right to respect for physical integrity”. Este greu de acceptat că mutilarea organelor sexuale constituie un afront la „integritatea fizică” a ființei umane. Disforia sexuala este doar una din multe alte disforii. Nu cunosc niciun alt caz, decât în zona sexualității, în care un tribunal ar fi constrâns autoritățile să permită unei persoane să-și amputeze picioarele pentru că ea preferă să se mute din loc în loc într-un scaun electric și fără picioare.

Ori o persoana care își dorește picioare de lemn în loc de picioare de oase. Ori renumitul caz din Olanda unde o persoană de 75 de ani a cerut un certificat nou de naștere care să-i reflecte vârsta aleasă de el de doar 55 de ani.

Societatea a reacționat ferm împotriva acestor disforii, dar revoluția sexuală ne impune să reacționăm invers când este vorba de mutilarea intenționată a sexului biologic.

Un al doilea principiu emis de CEDO este cel al „identității de gen / gender identity”. Conceptul acesta este în întregime nou. Acum 50 ori chiar 25 de ani nici nu se imprimase acest nou concept. Dar iată că acum este plasat ca „principiu” central, nu doar teorie, într-un caz legal.

Problema cu acest concept este imediat evidentă: putem spune că există „zeci / sute” de identități de gen.

Odată ce se acceptă acest argument, cutia Pandorei se deschide și forțăm statul să reemită documente de identitate la mii, zeci de mii, sute de mii de persoane? Și nu doar odată, ci ori de câte ori persoanele suferinde de disforie sexuala își „cer drepturile”. Și nu doar ele, ci toate persoanele care suferă de multiple disforii, una mai bizară ca alta.

Principiul cel mai grav invocat de CEDO, însă, este cel al autonomiei sexuale / sexual autonomy: fac ce vreau cu trupul meu, inclusiv cu organele reproductive. Căci, în final, despre acest lucru e vorba: organele reproductive.

Că CEDO a dat o decizie eronata e una. Dar raționamentul prin care a justificat decizia, care acum a devenit precedent, este și mai grav și mai îngrijorător.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0