Ieri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România la plăți pentru presupusele încălcări ale drepturilor persoanelor LGBT din Româ
Ieri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România la plăți pentru presupusele încălcări ale drepturilor persoanelor LGBT din România prilejuite de presupusele incitări la ură și homofobie când, în 2013, minoritățile sexuale din România au rulat un film de propagandă homosexuală la Muzeul Satului din București, comentează avocatul româno-american Peter Costea.
Cu toate că plățile sunt modeste, decizia este importantă, dar și eronată. Ea portretizează România ca pe o țară care „îngrijorează” datorită „indiferenței” ei față de drepturile minorităților sexuale.
Decizia, însă, nu este unanimă. Doi din cei șapte judecători care au audiat cazul au declarat acțiunea inadmisibilă. Printre cei cinci judecători care au condamnat România la plată este și dna Iulia Antonnella Motoc. Cu ani în urmă am atenționat publicul din România când ea a fost recomandată ca judecător la CEDO. Dna Motoc nu împărtășește valorile noastre.
România a fost dată în judecată la CEDO de organizația Accept, plus patru doamne LGBT care s-au simțit ofensate și agresate de manifestările vocifere ale grupului care protesta împotriva rulării filmului de propagandă.
CEDO a acordat organizației Accept 7.500 de euro în daune și fiecărei doamne 9.750 de euro în daune morale. Statul român este constrâns să plătească și cheltuielile de judecată în valoare de 3.264 de euro.
Cu toate că despăgubirile sunt modeste, implicațiile sunt importante și denotă o deviere remarcabilă și tragică a CEDO de la propriile proceduri. În acest sens, sunt de acord cu opinia dizidentă a celor doi judecători.
Acțiunea Accept împotriva României trebuia declarată inadmisibilă. Petenții nu și-au finalizat remediile interne împotriva statului roman înainte de a apela la CEDO.
Finalizarea remediilor judiciare interne este o condiție indispensabilă pentru a demara acțiuni la CEDO. În cazul României, CEDO și-a ignorat propriile reguli doar de dragul de a penaliza România. CEDO a dovedit părtinitoare, iar România ar trebui să facă recurs la Marea Cameră (Grand Chamber).
Anul trecut CEDO a respins acțiunea Familiei Bodnariu exact pe acest motiv: Familia Bodnariu, spunea CEDO, nu a explorat toate opțiunile judecătorești din Norvegia înainte de a lansa acțiunea împotriva Norvegiei la CEDO. Motivația familiei Bodnariu în acest sens a fost convingătoare, așa cum am explicat în toamna anului trecut.
Decizia CEDO de a excepta Accept de la regulile fundamentale denotă părtinirea CEDO în favoarea minorităților sexuale și ostilitate față de drepturile parentale.
Decizia de ieri, însă, nu este prima data când CEDO favorizează, părtinitor, minoritățile sexuale din România și își arată ostilitatea față de România. În ianuarie, două persoane transgender au primit o decizie favorabilă pentru că autoritățile române au refuzat, pe drept, să le acorde documente noi de identitate cu toate că, la vremea când au făcut solicitarea, nu și-au schimbat sexul biologic.
Tribuna.US
COMMENTS