China își prezintă viziunea pentru o Nouă Ordine Mondială

Mulțumită Partidului Comunist Chinez, avem o nouă viziune privind ordinea mondială. Propunerea făcută publică recent, „O comunitate globală cu un viitor comun“, este concepută ca un cadru care să înlocuiască ordinea internațională de suveranitate democratică având SUA în frunte“, informează Tom Rogan, Washington Examiner.

În ton cu înclinația comunistă pentru vorbărie multă, propunerea este destul de amplă. Cu toate acestea, este demnă de remarcat atât pentru ipocrizia de care dă dovadă, cât și pentru efortul său de a atrage națiunile în curs de dezvoltare într-o structură politică globală autocratică condusă de Beijing.

Ni se spune că această nouă „structură teoretică confruntă practic gândirea hegemonică a anumitor țări care vor supremație“ (adică, Statele Unite).

Exagerarea Partidului Comunist Chinez se manifestă din plin. Documentul atrage atenția că „acțiunile hegemonice, abuzive și agresive ale unor țări împotriva altora, sub forma escrocheriei, a jafului, a oprimării și a înțelegerilor în urma căruia doar unii au de câștigat, fac foarte mult rău“.

Din nou, acesta este un reproș foarte puțin voalat la adresa demersurilor Statelor Unite de a organiza o rezistență la nivel internațional împotriva spionajului și militarismului Chinei.

Căutând să sublinieze contrastul dintre viziunea sa și cea a Washingtonului, Beijingul a afirmat:

„Urmărim dezvoltarea și revitalizarea prin eforturi proprii, mai degrabă decât prin invazie sau expansiune. Și tot ceea ce facem are ca scop asigurarea unei vieți mai bune pentru poporul nostru, creând în același timp mai multe oportunități de dezvoltare pentru întreaga lume, nu pentru a-i înlocui sau subjuga pe alții“.

Acest lucru trebuie că reprezintă o noutate pentru Taiwan, care este în pericol de a fi invadat literalmente de China. De asemenea, trebuie că este o noutate și pentru națiunile din Marea Chinei de Sud, în special pentru Filipine, care se confruntă cu o „expansiune“ chineză agresivă în zona sa economică exclusivă.

Nu în ultimul rând, trebuie că e o noutate pentru poporul uigur, supus unui genocid care nu confirmă neapărat declarațiile PCC conform cărora „tot ceea ce facem are ca scop asigurarea unei vieți mai bune pentru poporul nostru“.

Într-adevăr, printr-o scăpare revelatoare, în document se afirmă ceva mai încolo că modernizarea socială a Beijingului implică „progrese culturale și etice“. Acesta este un termen orwellian genial pentru „anihilarea identității uigure“.

În mod similar, guvernele Uniunii Europene îngrijorate de subvențiile chinezești pentru industria producătoare și pescarii africani îngrijorați de flotele de pescuit chinezești care le fură mijloacele de trai s-ar putea să nu fie de acord cu afirmația că Republica Populară Chineză asigură „mai multe oportunități de dezvoltare pentru întreaga lume“.

Citește și Acordul Iran-Arabia Saudită semnalează începutul unei noi ere, în care China ocupă poziția de lider

Balivernele continuă cu solicitarea Beijingului de a „respecta natura, de a-i urma căile și de a o proteja“. Ni se cere să căutăm insistent o dezvoltare ecologică, cu emisii reduse de dioxid de carbon, circulară și sustenabilă“.

Din nou, flotele de pescuit rapace ale Chinei și construcția tot mai multor centrale poluante pe bază de cărbune nu atestă tocmai onestitatea Chinei în această privință.

Apoi, ni se spune că „țările ar trebui să-și respecte reciproc suveranitatea și integritatea teritorială“.

Cu excepția, probabil, a cazului în care este vorba de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, pe care China îl susține în mod activ. Sau de suveranitatea și integritatea teritorială a Taiwanului. Sau de cea a Insulelor Filipine.

Din fericire, aflăm că Republica Populară Chineză „nu se amestecă în treburile interne ale altor țări“. Acest lucru va fi o ușurare pentru serviciile de securitate din Olanda, Noua Zeelandă, Regatul Unit, Canada și SUA, care sunt toate vizate de vaste campanii de influență și spionaj chinezești.

Lăsând sarcasmul la o parte, este clar că sub aparențele prezentate clocotește o profundă nesiguranță. Acest lucru este cel mai evident atunci când se afirmă că „democrația și libertatea sunt obiectivele comune ale umanității. Nu există un model unic de democrație care să fie universal aplicabil, cu atât mai puțin unul superior“.

Modelul de guvernare al Chinei este, bineînțeles, antiteza „libertății“ sau a oricărei noțiuni de bază a democrației. Dar dacă PCC ar recunoaște că guvernează fără consimțământul poporului chinez, știe că noua sa ordine mondială s-ar putea să nu mai pară atât de dezirabilă pentru restul lumii.

Tribuna.us