Foto:Joseph Mucira|Pixabay "Comentariile de pe Facebook" sunt cea mai proastă modalitate de a încerca așa, amatoricește, să măsori opinia publică (
Foto:Joseph Mucira|Pixabay
“Comentariile de pe Facebook” sunt cea mai proastă modalitate de a încerca așa, amatoricește, să măsori opinia publică (edit: pe subiecte ce stârnesc măcar un pic de emoție)”, scrie Barbu Mateescu pe pagina sa de Facebook.
Barbu Mateescu are 43 de ani și este sociolog. În anul 2005 a absolvit cursurile University of Pennsylvania. De atunci și până acum a furnizat servicii de consultanță în domeniul sociologiei electorale la toate tipurile de alegeri. Nu este atașat – oficial sau contractual – unei formațiuni politice anume, lucrând de-a lungul timpului cu practic toate partidele relevante din România.
Continuă Barbu Mateescu:
“Situațiile sunt în genere două:
1) Ai o majoritate reală. Însă ea nu va fi niciodată evidentă. Niciodată nu vei vedea comentarii de la oamenii care sunt de acord. Deseori nici like-uri. Share-uri doar în cazul unei emoții naționale excepționale.
Dar cei care se simt călcați pe coadă, neluați în seamă, marginali, mult inferiori numeric vor scrie. (Deseori percepția lor că ar fi marginali e corectă).
Citește și De ce oamenii citesc doar titluri, dar au pretenția că sunt informați?
Scrie, de exemplu, că pământul e rotund. Dacă ai 2 prieteni care cred că este plat, ei o să-ți comenteze. Ceilalți 2102 sau 983 sau 1672, care sunt de acord cu tine, nu vor scrie nimic. Cred prietenii tăi că pământul e plat? “Da. Păi, uită-te în comentarii. N-am niciun comentariu de la vreun prieten că pământul ar fi rotund. Toate comentariile sunt în sensul celălalt”.
2) Ai un subiect care divide. Cei radicali în ambele sensuri vor reacționa (poate). Cei moderați, care știu că nu știu sau care nu au o opinie formată nu scriu comentarii și nici like-uri. O să ai impresia că în România există mulți oameni interesați de temă în mod pătrunzător. Nu e cazul.
Scrie ceva generic, țâfnos și abstract despre homosexuali. Sau BOR. Sau droguri, sau influența UE, sau Putin. O să ai 48 de comentarii de la cei 10 prieteni interesați de subiect. O să ai dezbateri, înjurături, oameni care se blochează. Alte 720 de perechi de ochi care trec peste status în tăcere (pentru că nu-i interesează, pentru că sunt de acord dar cu moderație etc). Cei 10 nu sunt România și nu sunt reprezentativi pentru toți prietenii tăi, mai degrabă cei 720 sunt. La status-uri publice, ale unor pagini cu reach mare, poți adăuga 2 zero-uri la valorile de mai sus. Nu e exclus ca, pe anumite status-uri, să se ajungă la comentarii din partea a 50% din toți oamenii interesați de temă, pro- sau contra-. Toți 6000 sau 8000. Într-o țară cu 14 milioane de adulți.
3) Mai există și al treilea caz: fabricile de comentarii contra cost, folosite nu numai de partide. Aici ținta e în mișcare constant, modalitățile fiind veșnic noi.
De cam 15 ani au dispărut emisiunile cu ‘sunați la acest nr. de telefon și exprimați-vă opinia pe subiect’. Sunau doar țicniții. Oamenii cu creierul calm, care vedeau ambele părți ale dezbaterii, care n-aveau un punct de vedere sau pentru care tema era irelevantă aveau și alte lucruri de făcut. Din 300-400 mii telespectatori încercau să sune poate 200. OTV-ul a fost ultimul care să folosească mecanismul “dați drumul la telefoane, să sune telespectatorii”, exact pentru elementul de spectacol. “Sondajele” OTV funcționau la fel.
Toate astea s-au uitat de când cu epoca comentariilor.
Efectul concret, dacă urmărești cu asiduitate comentariile, este că vei supraestima nișele. La fel dacă te înspăimântă “sexo-marxiștii”, conservatorii, apărătorii corupției, putiniștii sau orice alt grup sau grupuleț pe care-l consideri toxic: le vei găsi comentariile și vei da ochii peste cap: “Vai, vai, vai, așa a ajuns România!”.
Dar exact asta nu e România.
România, ca să fiu plastic, e pe Facebook și nu scrie comentarii”.
COMMENTS