Conservatorii sunt de acord că Big Tech constituie o problemă, dar au păreri diferite privind soluția potrivită

Conservatorii sunt de acord că Big Tech constituie o problemă, dar au păreri diferite privind soluția potrivită

Convingerea tot mai pronunțată a Dreptei este că Big Tech trebuie să fie trasă la răspundere pentru cenzura aplicată punctelor de vedere conservatoare și religioase. Cenzura nu este singura problemă. Conservatorii observă din ce în ce mai multe alte prejudicii cauzate de Big Tech, inclusiv declinul sănătății mintale a copiilor noștri, infracțiunile violente de trafic sexual și exploatarea online a copiilor, sau barierele în calea concurenței de piață liberă.

Dar , deși există un consens tot mai puternic că Big Tech constituie o problemă, membrii de dreapta au o diversitate de puncte de vedere privind natura exactă a acestor probleme și, prin urmare, a celui mai bun mod de rezolvare, analizează Clare Morell într-un articol The Federalist.

Sunt chiar atât de grave problemele? Există soluții eficiente? Putem avea încredere în guvern că nu va înrăutăți lucrurile? Recent, Ethics and Public Policy Center a găzduit un Simpozion Big Tech format din parlamentari conservatori și experți, pentru a discuta aceste întrebări și a dezbate posibile soluții politice. Observațiile senatorilor Bill Hagerty (R-TN), Josh Hawley (R-MO), Mike Lee (R-UT), Marco Rubio (R-FL) și Rep. Ken Buck (R-CO), alături de alte discuții, au contribuit la confirmarea și clarificarea a trei arii politice importante prin care conservatorii să contracareze puterea Big Tech: reforma Secțiunii 230, legislația antitrust și legea operatorilor publici.

Ce e de făcut cu Secțiunea 230?

Secțiunea 230 este adesea invocată drept legea vinovată pentru cenzurarea conținutului de către Big Tech sau este adesea considerată drept panaceu universal sau glonțul de argint în soluționarea acuzațiilor de cenzură de către platformele de socializare. Cu toate acestea, începe să se prefigureze o idee importantă, conform căreia modificarea sau abrogarea Secțiunii 230 nu este neapărat soluția.

Potrivit lui Josh Hammer, consilier la Internet Accountability Project, conservatorii nu ar trebui să ia în calcul reforma Secțiunii 230 ca fiind soluția la toate problemele noastre cu Big Tech, deoarece este o prevedere legală destul de restrânsă și există alte remedii politice mai cuprinzătoare care pot fi utilizate. Mai mult decât atât, nu legea în sine este adevărata problemă, ci interpretarea ei de către instanțe într-o manieră excesiv de largă, în special datorită precedentului stabilit de cazul Zeran.

În opinia sa privind cazul Malwarebytes, judecătorul Clarence Thomas descrie modul în care, în cazul Zeran, Curtea Supremă a extins imunitățile acordate de Secțiunea 230 dincolo de intenția inițială a legii. În timp ce multe reforme legislative ale aceste secțiuni sunt în dezbatere, o soluție care probabil a fost trecută cu vederea este aceea că Instanța Federală poate face dreptate Secțiunii 230 prin reinterpretarea și clarificarea semnificației inițiale a prevederii, în special dacă ajunge la Curtea Supremă cazul potrivit.

Chiar recent, a existat o hotărâre a Curții Supreme a Texasului care afirma că Facebook poate fi tras la răspundere pentru recrutarea în scopul traficului sexual care are loc pe platforma sa. Acesta este un pas încurajator în direcția corectă. Dacă această decizie este contestată, ar putea fi cazul potrivit prin care SCOTUS să atace și să anuleze precedentul Zeran.

În timp ce așteptăm ca instanțele să-și facă treaba, o altă opțiune ar fi o soluție legislativă precisă, precum recenta propunere DISCOURSE a lui Rubio, care urmărește clarificarea limbajului Secțiunii 230 și limitarea protecțiilor ei imunitare pentru a readuce legea la intenția cu care a fost introdusă inițial.

Cum consolidăm Legislația Antitrust

Al doilea element spre care își îndreaptă recent atenția conservatorii este legislația antitrust. Îngrijorarea profundă cu privire la încălcările și abuzurile antitrust ale Big Tech crește și în rândul Stângii. Opinia comună este că, în prezent, aplicarea legii antitrust pe piețele digitale a fost prea slăbuță și în favoarea inculpaților, și este necesară o abordare mai severă, atât la nivel federal, cât și la nivel de stat.

Propunerile legislative recente de la Washington, cum ar fi TEAM Act a lui Lee și cele șase proiecte de lege antitrust introduse de curând de Comisia Judiciară a Camerei, se concentrează pe consolidarea implementării legilor antitrust. Aceste propuneri ar actualiza legislația antitrust, transferând sarcina de a aduce dovezi către inculpați – de exemplu, să demonstreze că achizițiile lor sunt legale – și interzicând companiilor dominante să-și avantajeze propriile produse sau servicii sau să le dezavantajeze pe cele ale concurenților lor de pe piețele adiacente.

Cu toate acestea, majoritatea celor de dreapta nu par pregătiți încă să meargă atât de departe încât să îmbrățișeze în întregime abordarea „mare înseamnă rău“ a lui Hawley care ar fragmenta Big Tech și să abandoneze standardul antitrust tradițional al bunăstării consumatorilor. Dar se recunoaște faptul că trebuie îmbunătățită implementarea standardului de bunăstare al consumatorilor pe aceste „piețe zero-price“, referitor la modul în care sunt măsurate prejudiciile aduse consumatorilor.

Profesorul John Newman de la Facultatea de Drept a Universității din Miami a sugerat că autoritățile antitrust ar putea căuta pe cei ce aplică „suprataxe de monopol“ sub forma atenției consumatorului, mai degrabă decât prin indicatorul tradițional al prețului, ca o posibilă soluție pentru actualizarea modului de implementare a standardului de bunăstare a consumatorilor în domeniul Big Tech.

Soluția operatorilor publici

În ultimul rând, legea operatorilor publici a primit multă atenție, fiind probabil cea mai bună soluție pentru a aborda cenzura Big Tech, în special în contextul recentei opinii enunțate de judecătorul Thomas, care descrie modul în care un astfel de cadru ar putea fi aplicat companiilor de social media. Platformele digitale seamănă acum cu alți operatori publici tradiționali, oferind indivizilor și guvernului capacitatea de a comunica cu toți ceilalți, iar pozițiile lor dominante pe piață demonstrează și mai clar că funcționează ca operatori publici.

Prin urmare, între membrii de dreapta, consensul predominant este că aceste companii îndeplinesc condițiile legale pentru a le fi impuse regulile de nediscriminare ale operatorului public, astfel încât să fie obligate să deservească pe toată lumea.

Profesorul Philip Hamburger de la Facultatea de Drept din Columbia atrage atenția că aceste companii sunt deja operatori publici datorită protecțiilor de imunitate de care beneficiază conform Secțiunii 230. În mod obișnuit, operatorii publici au parte de reglementări speciale, prin care guvernul le oferă stimulente sau protecții și apoi impune cerințe aferente, pentru a asigura furnizarea bunului public tuturor.

Hamburger consideră că „problema nu constă în faptul că Secțiunea 230 nu tratează [platformele de socializare] ca operatori publici, ci că o face doar parțial, fără a impune obligația aferentă de a nu discrimina. Legea le asigură privilegiile de operator public fără responsabilitățile echivalente.“

Normele de nediscriminare care interzic platformelor să discrimineze împotriva anumitor utilizatori pe baza opiniilor lor este „pedeapsa“ necesară alături de „recompensa“ imunității pe care o au deja conform Secțiunii 230. Utilizarea legii operatorilor publici ar putea fi cea mai fezabilă și precisă opțiune pentru combaterea cenzurii Big Tech în viitorul apropiat.

Per ansamblu, aceste trei aspecte politice ce beneficiază de tot mai multă atenție din partea conservatorilor oferă un cadru adecvat pentru a duce mai departe lupta împotriva Big Tech și a daunelor pe care le cauzează. Cu toate acestea, există încă unii membri de dreapta care sunt mai sceptici cu privire la unele sau la toate aceste abordări. Trebuie să le schimbăm părerea și să creăm consensul necesar pentru a promova soluții politice țintite la aceste probleme.

Conservatorii trebuie să treacă peste convingerea eronată că întreprinderile private pot face tot ce vor. Nu este adevărat. Toate libertățile noastre au limite. Este timpul ca guvernul nostru să impună limite adecvate libertăților Big Tech pentru a realinia facilitățile oferite celor din Silicon Valley cu interesul superior al tuturor americanilor, de dragul binelui comun.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0