Intrați!... Este așa cum nu vă puteți aștepta: este LINIȘTEA. Intrați, veniți, fără vreo invitație. Eu merg pe drumul meu, un drum foarte lung, ce îmi
Intrați!… Este așa cum nu vă puteți aștepta: este LINIȘTEA. Intrați, veniți, fără vreo invitație. Eu merg pe drumul meu, un drum foarte lung, ce îmi va fi curmat într-o zi, însă nu știu când; el se încrucișează, se întâlnește cu al Dumneavoastră; apoi împreună schimbăm o vorbă. Iar Dumneavoastră veți continua calea Dumneavoastră – eu pe a mea!…”
Azi, mai mult ca niciodată, trăim vremuri agitate, totul din jurul nostru parcă ne vrea agitați, îngrijorați. Lumea se învârte cu viteză maximă, toată viața noastră a ajuns un „breaking news” care se vinde la preț de promoție. „În prezent, eu nu mai visez – iar așa ceva nu este deloc bine”, spunea Brâncuși într-un aforism.
Săptămâna aceasta, pe 19 februarie, s-au împlinit 145 de ani de la nașterea artistului Constantin Brâncuși, pe care Herbert Read în descria așa: „Trei pietre de hotar măsoară, în Europa, istoria Sculpturii: Phidias – Michelangelo – Brâncuși…”
Nu îmi doresc să vă plictisesc cu o nouă tentativă de a realiza o biografie a lui în câteva rânduri, nu! Aș vrea doar să vă provoc să ne oprim din goana asta nebună și să cugetăm un pic la liniște – mesajul principal al atelierului său și al operelor sale.
Eu asociez sentimentul de liniște cu zborul, atunci când ești deasupra norilor parcă nimic nu mai contează și parcă ai parte de o liniștite divină. Îmi amintesc, în urmă cu mulți ani, eram în aeroport în Milano și urma să zbor spre București. Afară era o vreme posomorâtă, cu o ploaie mărunta de toamnă, care îți sufocă tot sufletul și abia te mai poți mișca. Ei bine, după câteva minute de la decolare, avionul a trecut deasupra norilor și totul s-a înseninat. Orice cuvânt era de prisos, trebuia doar să stai și să privești imensitatea senină.
„Spre imensitatea văzduhului – aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia și continuu să creez Păsări măiestre”.
„Din nefericire, ne înclinăm cu toții la vițelul de aur și îngenunchem în fața sacului cu bani – Ar trebui să ne plecăm înaintea inteligenței harnice și a meritelor”.
Ticsiți de informații în orice moment, poate că acum este timpul să ne oprim și să luăm o pauză din goana noastră nebună. Să ne oprim. Și apoi cu pași mărunți să începem prin a învăța din nou, despre artă, despre suflet… pentru că „Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindește sufletul”.
Chiar și Mântuitorul nostru, ne învață să ne detașăm în liniște de lumea aceasta: „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti” (Matei 6:6).
Operele lui Brâncuși le găsiți peste tot în lume, din Târgu Jiu până la muzeul MoMa din SUA. Atelierul (Centre Pompidou) și mormântul (Cimitirul Montparnasse) său le găsiți în Paris.
Vă propun un târg, în schimbul orelor petrecute în fața ecranelor telefoanelor să căutăm și să descoperim LINIȘTEA în operele lui Brâncuși. Mergeți și vizitați-l la un muzeu acolo unde sunteți, iar dacă nu îl găsiți pe Brâncuși în țara voastră:
„Duceți-vă la noi, în România, să vedeți oamenii, costumele, locurile (spațiul românesc)… Duceți-vă să vedeți ce am putut să realizez eu la Târgu Jiu !” – Constantin Brâncuși
Bogdan Iosifaru
Bibliografie
Aforismele și textele lui Brâncusi, Constantin Zărnescu, 1980
Historia Special, 2018
Ziarul Curentul, 1960
Centre Pompidou, Paris
COMMENTS