HomePulsul Comunității

Cornel Petrișor | Prețul Libertății: De ce au plecat românii din țara lor?

Cornel Petrișor | Prețul Libertății: De ce au plecat românii din țara lor?

Răspunsul e complex: sărăcie, umilință, deznădejde. Știu că mulți cred că România este una dintre cele mai corupte țări din lume, dar ca om care a

Răspunsul e complex: sărăcie, umilință, deznădejde.

Știu că mulți cred că România este una dintre cele mai corupte țări din lume, dar ca om care a călătorit în lungul și-n latul globului, pot spune că presa exagerează. De când există viață politică, mita și traficul de influență n-au lipsit de la vârful puterii.

Ceea ce s-a întâmplat cu țara noastră după 1989 a fost mai puțin o reflectare a moravurilor valahe, cât mai ales efectul unor proaste aranjamente instituționale. Statul pe care l-au creat moștenitorii loviturii de stat date împotriva lui Nicolae Ceaușescu a fost condus de-o echipă de politicieni cu mentalitate bolșevică.

Ion Iliescu n-a studiat niciodată fenomenul îmbogățirii clasei de mijloc din țările occidentale. Ca atare, liderii pe care Frontul Salvării Național ei-a promovat erau înclinați să controleze politic toate pârghiile economiei. Mentalitatea dirijistă n-a părăsit decât foarte târziu culoarele Guvernului României. Decenii la rândul, libera inițiativă a fost penalizată. Chiar și pentru a deschide un butic, găseai piedici la tot locul. Când ai nevoie de autorizație pentru a face o firmă de îmbuteliere a sifoanelor, tentația șpăgii e irezistibilă.

Funcționarul va acorda licențe mai ușor antreprenorului care dă mai multă șpagă. Eșecul Statului post-comunist nu trebuie analizat din perspectiva psihologiei poporului român. O spun ca reprezentant al Diasporei nord-americane care a văzut mulți oameni de succes proveniți din spațiul carpato-danubiano-pontic. Românii nu sunt corupți prin firea lor. Nici religia creștină, nici geografia est-europeană, nici cultura balcanică măcar n-au o influență atât de mare pe cum s-a tot spus.

Sărăcia este o problema instituțiilor, nu a raselor. Să privim colosala diferență dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, dar și dintre China continentală și, respectiv, Hong Kong. Dacă ne uităm la Europa, vă întreb atunci: erau nemții predestinați la nazism? Nu. După imensa eroare istorică produsă prin alegerea lui Adolf Hitler în 1933, Germania a renăscut din propria-i cenușă. Umilința celor două războaie mondiale a produs nevoia lăuntrică a poporului german de-a confirma pe plan economic, sportiv și cultural. Nu doar industria auto, ci și fotbalul practicat de nemți a impresionat milioane de cetățeni ai planetei.

Renașterea faimoasei Republici Federale Germane s-a datorat politicilor ordoliberale ale lui Ludwig Erhard, care a crezut în puterea pieței libere de-a descătușa energiile oamenilor dornici să propășească. Ruina în care i-a adus Hitler pe nemți n-a împiedicat o relansare vertiginoasă, care prin anii 1960 ajunsese chiar la creșterea PIB-ului național cu circa 10% anual.

Să privim apoi spre Venezuela: este una dintre țările cu imense rezerve de petrol. Oamenii ar trebui, teoretic, să se bucure de confort și bunăstare. Nu este cazul. Politicile socialiste au condus la golirea magazinelor de orice bunuri. În loc să fie antreprenori, tinerii din Caracas au ajuns cerșetori.

Numeroși cercetători au arătat cât de importantă a fost recunoașterea titlurilor de proprietate pentru țările care au ieșit din comunism. În Ungaria lui János Kádár, regimul politic a permis locuitorilor să dețină loturi mici de pământ pe care-l cultivau cu propriile mijloace. Motivul pentru care maghiarii n-au cunoscut foametea din România anilor 1980 trebuie căutat în tolerarea acelor parcele roditoare care au permis supraviețuirea decentă, chiar dacă nu și acumularea de capital. Pe scurt, libertatea economică generează bunăstare.

După revoluția anti-ceaușistă, românii au visat la o viață mai bună. Politicienii instalați în jilțurile parlamentului n-au dorit să învețe lecția capitalismului. Dimpotrivă. S-au gândit să mențină sistemul economic centralizat, prin care numeroase companii de stat (finanțate din taxe și impozite) puteau fi căpușate de firmele private ale unor oameni de partid. Treptat, avutul obștesc a fost transferat către o clică îngrășată cu atâtea privilegii.

Cine dorea să urce spre piramida puterii trebuia să accepte următorul joc murdar: plătești factura acțiunilor electorale (publicitate televizată, fluturași, făină și ulei), dar vei primi accesul la butoanele economiei de Stat. În acest mod, companii respectate odinioară (precum CFR sau Tarom) au ajuns să fie batjocura Europei. Trenurile ruginesc, deraiază ori chiar se tamponează și Ministerul Transporturilor ridică din umeri. De ce? Pentru că după trei decenii de furt sistematic, fondul pentru investiții a rămas prea mic.

Românii au plecat dintr-o țară incapabilă să investească-n viitor, adică-n educația tinerelor generații. Ani la rândul, dascălii au fost prost plătiți pentru că banii erau alocați arbitrar acelor companii publice împovărate de un management politic. Atitudinea anti-business a alungat investitorii străini.

Grupurile de influență apărute după 1989 și-au propus nu atât eficientizarea, cât devalorizarea unor întreprinderi de succes (precum ARO Câmpulung). Imense hale de producție au putut fi cumpărate la preț de nimic și transformate apoi în terenuri ale unor companii de construcție. Românii s-au trezit cu posibilitatea achiziționării unor apartamente noi, dar fără să aibă locuri de muncă bine plătite. Și ce-au ales? Să plece din țară.

Nu doar etatismul economic, ci și birocrația a îngreunat dezvoltarea țării. Controale peste controale, hărțuiri nejustificate și intimidări dubioase i-au făcut pe antreprenorii români să închidă afaceri cu potențial. Evident, în spatele multor verificări făcute de organele represive ale Statului se ascunde chiar și astăzi, uneori, o comandă politică. Altfel spus, administrația este cu unii mumă și cu alții ciumă.

Am trăit în America și știu că părinții fondatori ai Revoluției din 1776 s-au gândit la riscurile capturării statului de către anumite grupuri de interese (pe care unii le numesc Statul paralel). Evident, și-n SUA există companii care sunt scutite de anumite taxe pe care oamenii simpli le plătesc. Evident, sunt corporații care se califică la contracte majore cu Pentagonul. Mișcările populiste din ultimii ani s-au îndreptat chiar împotriva acestor tendințe de îmbogățire a unei minorități protejate în detrimentul unei majorități vulnerabile și expuse.

Aș reveni acum la întrebarea dificilă care ne obsedează pe noi românii patrioți: de ce-și părăsesc oamenii meleagurile natale?

Răspunsul e simplu: pentru că se simt trădați. Oamenii caută dintotdeauna un loc favorabil creșterii lor spirituale și materiale. Astăzi, țara noastră a făcut progrese importante pe plan economic.

Nu doar românii și-au părăsit țara. Au făcut-o și italienii, polonezii, irlandezii, indienii și atâtea alte neamuri care au avut șansa de-a lucra într-un sistem capitalist. Corupția se întâlnește pretutindeni, în proporții mai mici sau mai mari. Nu doar africanii din Somalia, Yemen, Sudan ori Libia sunt predispuși să ofere și să ia mită. Chiar și Ucraina a suferit decenii la rândul datorită breșelor din sistemul juridic, din sectorul energetic și din sfera administrației. Spălarea de bani a atins chiar și sferele înalte ale Armatei.

Nici la București lucrurile nu stau grozav. Gândirea favorabilă libertății economice nu caracterizează majoritatea oamenilor politici din Parlament.

Trebuie să vorbim mai des despre aranjamentul instituțional ideal pentru generarea de bogăție.

Să cheltuiești e simplu. Să produci și să vinzi ceea ce produci e mult mai greu. Iată de ce îmi doresc o țară-n care principiile economiei de piață să fie predate chiar de pe băncile școlii. Visez la un Guvern cu mai puține ministere și cu mai puține agenții care generează favoritism și corupție.

Cornel Petrișor
Autor: Prețul Libertății
(Editura Marile Cărți: București, 2023).
www.cornelpetrisor.ro

După cinci ore și jumătate de luptă cu apele Dunării, având trupul epuizat și sufletul înviorat de reușită, eu și amicii am ajuns pe celălalt mal al fluviului.
Eram unul dintre miile de frontieriști care părăseau România lui Ceaușescu în căutarea visului american.
Așa cum ne spune și povestea poporului evreu eliberat de sclavia egipteană, libertatea nu este o simplă trecere peste ape.
E o luptă interioară cu fricile și neputințele omenești. Libertatea are un preț și cere sacrificii.
Cartea aceasta este istoria unei călătorii către tărâmul făgăduinței, care pentru mine înseamnă credință, nădejde și dragoste.

Comandă cartea aici >>> www.cornelpetrisor.ro

Publicarea acestui articol face parte din
campania de promovare a cărții
PREȚUL LIBERTĂȚII, și a fost făcută contra cost.

.

Articol publicat în ediția tipărită nr. 428 a ziarului TRIBUNA ROMÂNEASCĂ din Chicago (15 decembrie 2024)

 

 

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0