Coronavirusul și Statul Global

Coronavirusul și Statul Global

Uneori se întâmplă lucruri rele fără niciun fel de interferență umană iar noul coronavirus din Wuhan s-ar putea să fie tocmai unul dintre acele lucruri. Este perfect plauzibil ca virusul să provină din „piețele ude” din provincia Hubei din China mai degrabă decât să fie o eroare rezultată din manipularea unei arme biologice (sau lansată intenționat) de către guvernul chinez.

S-ar putea să nu aflăm niciodată, desigur. Dar răspunsurile rapide sau gata pregătite la întrebarea cum ar fi putut fi acest lucru evitat ar trebui privite cu scepticism la fel cum privești orice propagandă de stat. Crizele de tot felul, politice, economice, militare și sanitare, le dau apă la moară ideologilor pentru a le potrivi în viziunea lor asupra lumii. În fapt, partizanii politici încearcă să explice fiecare criză pe baza faptului că sfaturile lor nu au fost luate în considerare.

Criza coronaviruslui pare a fi perfectă pentru acest lucru. Alarmiștii care cer (I) măsuri de „sănătate publică” mai solide și mai cuprinzătoare din partea guvernelor naționale și (II) coordonare supranațională mai mare, vorbesc inevitabil despre bolile infecțioase ca o justificare pentru o mărire a puterii statului în chestiuni medicale. Virusurile amenințătoare care se extind rapid vin mănușă pentru argumentul lor că oamenii nu pot fi lăsați de capul lor.

Maladiile care trec granițele sunt o mană din cer pentru dorința birocraților de a avea control asupra populației: oamenii devin mult mai docili în a accepta carantina forțată și arestările pentru refuzul de a accepta izolarea; imunizări forțate; angajamente involuntare pentru facilitățile statului; semnale de alarmă; restricții asupra afacerilor și călătoriilor; controale la importul de mărfuri. De asemenea, le permit oficialilor din ministerele sănătății să comande și să controleze încercările de a găsi „un tratament”, și care apoi primesc laude când virusul dispare de la sine.

Acesta este genul de lucruri pe care politicienii autoritariști îl doresc tot timpul. Crizele pur și simplu oferă o șansă de a-și mări puterea și, în același timp, de a-i obișnui pe oameni cu ordinele și cu cozile la sursele de aprovizionare guvernamentale (…)

Așadar cum împăcăm sănătatea publică cu drepturile individuale? Ar trebui să le sacrificăm pe cele din urmă pentru a proteja sănătatea publică?

Trei observații se impun de la sine.

Prima dintre ele este că până și guvernul foarte autoritarist al Chinei s-a dovedit incapabil să stopeze virusul, deși poate izola prin decret orașe întregi și poate impune arest la domiciliu pentru milioane de oameni într-un stil de negândit în Apus. Poliția chineză îi scoate la propriu din mașini pe oamenii bănuiți că ar purta virusul, îi încătușează în mașini blindate și îi duce în ceea ce par a fi infirmeria unei pușcării. Cetățenii chinezi care protestează împotriva măsurilor luate de guvern sunt arestați. Așadar, dacă guvernul chinez nu poate face față la răspândirea crizei, chiar folosind legea marțială și controlul presei, cum ar putea să facă asta guvernele occidentale? Imaginați-vă că intră în carantină Dallas și Fort Worth.

În al doilea rând, țările sărace (iar China este o țară săracă prin comparație cu cele din Vest) suferă aproape invariabil din cauza condițiilor medicale precare. Îngrijirea medicală, nutriția, accesul la medicamente, facilitățile și doctorii competenți, contează imens când vine vorba de boli infecțioase. Țările mai bogate sunt mai sănătoase.

În al treilea rând, avem deja de facto organizații supranaționale, cum este Organizația Mondială a Sănătății, însărcinate cu prevenirea și diminuarea răspândirii bolilor de tipul coronavirus.  OMS funcționează din 1948 și nu a reușit să prevină multe epidemii moderne ca SARS și Zika. Cu ce precis vor fi mai bune noile agenții sau organizații?

Dacă e să tragem vreo concluzie din evenimentele recente, pandemiile cer o descentralizare a tratamentului. La urma urmei, cea mai bună abordare este de a izola oamenii infectați, și nu de a-i aduce pe toți în spitale mari situate în orașe aglomerate (…) Libertatea este mai bună, fără să fie perfectă, iar guvernele, inclusiv cel chinez, habar nu au, ca de obicei.

CONTRA MUNDUM

COMMENTS

WORDPRESS: 0