Cum a încetat știința să-i mai susțină pe atei și a început să-l susțină din nou pe Dumnezeu

În ultima vreme, titlurile din ziare nu au fost încurajatoare pentru credincioși, analizează Stephen C. Meyer pentru Newsweek.

Un sondaj Gallup arată că procentul americanilor care cred în Dumnezeu a scăzut la 81% – o scădere de 10% în ultimul deceniu și un nivel minim din punct de vedere istoric.

Această tendință accelerată se observă îndeosebi în rândul tinerilor adulți. Potrivit unui sondaj realizat de Pew Research Center, tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani sunt cei mai numeroși la categoria „fără convingeri religioase“ – ateiști, agnostici și neafiliați religios.

Pastorii și alți lideri religioși au atribuit această tendință mai multor factori: faptului că au crescut în afara bisericii, lipsei de familiaritate cu liturghia și cultura bisericească, chiar și pandemiei COVID-19.

În sondajul nostru la nivel național am constatat un alt motiv ce stă la baza acestui val de necredință: o confuzie cu privire la ce indică știința.

Poate surprinzător, sondajul nostru a descoperit că mesajul perceput din partea științei a jucat un rol principal în pierderea credinței. Am constatat că teoriile științifice despre evoluția aleatorie a vieții au avut mai mare impact în a determina oamenii să respingă credința în Dumnezeu decât au avut-o întrebările privind suferința, boala sau moartea.

De asemenea, a arătat că 65% dintre cei care se declară atei și 43% dintre agnostici consideră că „descoperirile științei [în general] fac mai puțin probabilă existența lui Dumnezeu“.

Este ușor de înțeles de ce a proliferat această percepție. În ultimii ani, au apărut numeroși oameni de știință care au fost celebri purtători de cuvânt ai ateismului.

Richard Dawkins, Lawrence Krauss, Bill Nye, Michael Shermer, regretatul Stephen Hawking și alții au publicat cărți de succes în care susțin că știința dovedește că credința în Dumnezeu este inutilă sau neverosimilă.

„Universul pe care îl studiem are exact proprietățile la care ar trebui să ne așteptăm dacă, în fond, nu există niciun scop, niciun design… nimic altceva decât o indiferență oarbă și nemiloasă“, era celebra formulare a lui Dawkins.

Cu toate acestea, între mesaj și realitate, există o contradicție majoră. În ultimul secol, descoperiri științifice importante au contestat dramatic ateismul bazat pe știință, iar trei dintre acestea, în special, indică acum o poziție cu siguranță mai favorabilă lui Dumnezeu.

În primul rând, oamenii de știință au descoperit că universul fizic a avut un început. Această descoperire, susținută de astronomia observațională și de fizica teoretică, contrazice așteptările ateilor științifici, care au prezentat mult timp universul ca fiind etern și autoexistent – și, prin urmare, fără a avea nevoie de un creator extern.

Dovezile pentru ceea ce oamenii de știință numesc Teoria Big Bang au confirmat, în schimb, așteptările teiștilor tradiționali. Arno Penzias, laureat al premiului Nobel, care a contribuit la o descoperire cheie în sprijinul teoriei Big Bang-ului, a remarcat legătura evidentă dintre afirmația acesteia privind un început cosmic și conceptul de creație divină.

„Cele mai bune date pe care le avem sunt exact ceea ce aș fi prezis, dacă nu aș fi avut nimic altceva pe care să mă bazez decât cele cinci cărți ale lui Moise…[și] Biblia în ansamblu“, scrie Penzias.

Citește și Sondaj la nivel global despre știință și religie: Nu toți oamenii de știință sunt atei

În al doilea rând, descoperirile din fizică despre structura universului întăresc această concluzie teistă. Începând cu anii 1960, fizicienii au stabilit că legile și parametrii fizici fundamentali ai universului nostru sunt perfect reglați astfel ca universul nostru să fie capabil să găzduiască viața.

Chiar și ușoare modificări ale multor factori independenți – cum ar fi puterea atracției gravitaționale sau electromagnetice sau aranjamentul inițial al materiei și energiei în univers – ar fi făcut imposibilă existența vieții.

Oamenii de știință au descoperit că trăim într-un fel de „Univers Goldilocks“, sau ceea ce fizicianul australian Luke Barnes numește un „Univers extrem de favorabil“.

Nu este surprinzător faptul că mulți fizicieni au ajuns la concluzia că acest reglaj fin indică un Creator cosmic care să-l fi „reglat“ astfel. După cum susținea fostul astrofizician de la Cambridge, Sir Fred Hoyle, „o interpretare logică a datelor sugerează că o ființă super-inteligentă a manipulat legile fizicii“ pentru a face posibilă viața.

În al treilea rând, biologia moleculară a dezvăluit prezența în celulele vii a unei întregi lumi de nanotehnologie informațională. Printre acestea se numără codul digital din ADN și ARN – mașinării moleculare minuscule, construite în mod complex, care depășesc cu mult înalta noastră tehnologie digitală în ceea ce privește capacitățile de stocare și de transmitere a datelor.

Chiar și Richard Dawkins a recunoscut că „sistemul de codare din gene seamănă în mod straniu cu cel al unui computer“ – ceea ce implică, se pare, intervenția unui programator la originea vieții.

Descoperirile biologiei moderne nu sunt ceea ce s-ar fi așteptat cineva de la niște procese aleatorii.

Toate acestea subliniază o diferență tot mai mare între percepția publicului cu privire la mesajul științei și ceea ce arată de fapt dovezile științifice.

Departe de a indica o „indiferență oarbă și nemiloasă“, marile descoperiri ale ultimului secol sugerează un design bine gândit al vieții și al universului și, probabil, un Creator inteligent care se află în spatele tuturor acestor lucruri.

Traducere și adaptare
Tribuna.US