Cum abuzează „creștinii progresiști” de Biblie

Foto: Rosemary Ketchum/Pexels

Una este să respingi complet autoritatea Bibliei, susținând că nu este Cuvântul inspirat în mod divin de Dumnezeu, cu totul altceva este să faci apel la autoritatea Scripturii și, în același timp, să pretinzi că autorii textului biblic nu au reușit să priceapă anumite aspecte ale naturii umane sau ale adevărului spiritual.

Acest lucru nu are logică deloc, și totuși este o practică des întâlnită în rândul creștinilor „progresiști“, explică Dr. Michael L. Brown pentru Illinois Family Institute.

De ce să mai citezi Biblia, ca și cum ar conține o anumită autoritate divină, dacă te erijezi în arbitru al adevărului suprem? De ce să citezi Scriptura, dacă poate fi infirmată de cele mai recente teorii ale psihologiei sau sociologiei? Se întâmplă frecvent să auzi creștini „progresiști“ spunând lucruri de genul: „Ei bine, cei ce au scris Biblia au fost inspirați divin, dar nu știau ceea ce știm noi astăzi“.

Sau: „Această învățătură reflectă pur și simplu cultura în care au trăit autorii antici“. Atunci, însă, ce înțeleg ei prin „inspirație divină“? Și în ce sens este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu?

Este adevărat că autorii textelor biblice au folosit un limbaj observațional, făcând referire la lucruri precum răsăritul și apusul soarelui. (Cel mai ilustrativ exemplu fiind Psalmul 19:4-6; Eclesiastul 1:5.). Și este foarte probabil ca aceștia să fi crezut că soarele se învârte în jurul pământului. Dar asta nu are nimic de-a face cu modul în care trebuie să ne trăim viața, cu ceea ce Domnul cere de la noi sau cu cine este El în esența și natura Sa.

Este cu totul altceva când susținem că autorii biblici ne-au îndemnat să trăim într-un anumit mod pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, dar apoi argumentăm că lucrul respectiv avea la bază înțelegerea lor culturală limitată. Cu alte cuvinte, noi știm mai bine decât ei.

Poate că unii ar obiecta: „Atunci, de ce nu au femeile din biserica voastră capul acoperit, așa cum a impus Pavel în 1 Corinteni 11? Sunteți vinovați de același lucru de care ne acuzați pe noi!“. Este o întrebare justificată, dar este, de asemenea, o întrebare la care se poate răspunde cu ușurință.

Pe vremea lui Pavel, femeile căsătorite obișnuiau să își acopere capul în public, în timp ce fetele și femeile necăsătorite nu erau obligate să adopte această practică. Dar cum rămâne cu o adunare a creștinilor într-o casă? În acel cadru, care era privat într-un sens, dar public în alt sens, ce ar fi fost potrivit? Ar fi trebuit ca femeile căsătorite să își acopere capul? Pavel a precizat că femeile ar trebui să își acopere capul ca un semn al supunerii față de soții lor. De asemenea, el a indicat că menținerea rolurilor de gen era importantă.

În zilele noastre, obiceiurile s-au schimbat, așa că acoperirea capului nu mai reprezintă o problemă. Dar principiile rămân aceleași: distincțiile de gen sunt importante și există structuri de autoritate bine definite, atât în familie, cât și în biserică. Și rețineți că Pavel nu a spus: „Femeile care nu-și acoperă capul vor fi excluse din Împărăția lui Dumnezeu“. Nici vorbă de așa ceva. Însă a precizat că cei care practică adulterul, beția sau homosexualitatea vor fi excluși (1 Corinteni 6:9-10). Este clar că nu se poate face nicio comparație între a nu-ți acoperi capul și a te deda la păcatul trupesc.

În ceea ce privește practica homosexuală, creștinii progresiști susțin că autorii biblici nu erau familiarizați cu relațiile iubitoare între persoane de același sex, altfel le-ar fi binecuvântat. În schimb, se susține, aceștia cunoșteau doar relațiile homosexuale abuzive, cum ar fi pederastia, prostituția sau promiscuitatea.

Citește și Falsa evanghelie a Bisericii Progresiste

Dar acest argument nu e valid, din mai multe motive:

• în primul rând, susțin acești creștini progresiști că de-a lungul istoriei nu au existat relații între persoane de același sex bazate pe dragoste și devotament? Dacă da, ce arată acest lucru legat de natura carnală și păcătoasă a relațiilor homosexuale? Nu exista iubire homosexuală adevărată în lumea antică? Este doar un fenomen recent? Acest argument în sine ar fi unul bizar și contraproductiv.

• în al doilea rând, există o mulțime de dovezi că cel puțin unii dintre autorii biblici ar fi avut cunoștință de cupluri homosexuale devotate. Unii experți au susținut chiar că situațiile cu care Pavel s-a confruntat în Corint ar fi foarte asemănătoare cu situațiile cu care ne confruntăm noi astăzi.

• în al treilea rând, Pavel a propovăduit că practica homosexuală era fundamental greșită, o încălcare a ordinii firești (adică a modului în care Dumnezeu a creat bărbații și femeile). Aceasta era o chestiune ce ținea de legile naturii, de biologie, de funcția intenționată de divinitate, nu de practici sau preferințe societale.

• în al patrulea rând, Isus cunoștea cu siguranță natura umană și nu a făcut decât să întărească învățătura biblică cu privire la sexualitate și căsătorie. Sau vreți să spuneți că El nu a fost în stare să citească inimile persoanelor LGBTQ și să le înțeleagă luptele?

(Un creștin homosexual declarat a folosit cândva exact acest argument: Isus nu știa de fapt ce era în sufletul oamenilor. Așadar, acest „creștin homosexual“ a ales să taie din statutul lui Isus, în loc să-și recunoască greșeala).

Din moment ce Scriptura ne spune clar că Isus știa ce era în inima fiecărui om (Ioan 2:24-25), trebuie să acceptăm cuvintele Lui în această privință. Dumnezeu a stabilit căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie pentru toată viața (Matei 19:4-6), iar toate actele sexuale comise în afara acestei uniuni sunt păcătoase și spurcate (Matei 15:19-20).

• în al cincilea rând, ideea că autorii biblici nu ar fi înțeles pur și simplu atracția față de persoanele de același sex echivalează cu a spune că nu au fost inspirați de Dumnezeu și că nu au avut o perspectivă divină asupra naturii umane și a naturii păcatului.

Din nou, acesta este un argument complet contraproductiv, deoarece, dacă reușești să demonstrezi că autorii biblici nu au înțeles corect aceste lucruri, atunci tocmai ai subminat autoritatea Scripturii.

Este una, deci, ca un necredincios să spună: „Cui îi pasă de ceea ce a spus Pavel? Este evident că era homofob. Același lucru este valabil și în ceea ce-l privește pe Moise și pe Isus“. Așa ceva ar denota măcar consecvență.

Cu totul altceva este să spui: „Da, Moise, Isus și Pavel nu au avut o înțelegere deplină cu privire la sexualitatea umană, mai ales legat de atracția față de persoanele de același sex. Astăzi suntem mai bine informați. Dar noi respectăm în continuare Biblia și considerăm că este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat divin“. Nici vorbă!

Dimpotrivă, după cum spunea Augustin: „Dacă crezi doar ceea ce îți place din Evanghelie și respingi tot ceea ce nu-ți place, nu în Evanghelie crezi, ci în tine însuți“.

Tribuna.US