Cum s-a ajuns aici? Care este firul evenimentelor?

Toată tărășenia asta muzicală lipsită de toleranță din partea celor ce strigă în gura mare că cer toleranță și vor să fie acceptați ca normali, scandalul acesta în care tânăra victimizată este cea care a acceptat foarte repede, poate prea repede, decizia finală și s-a resemnat foarte mulțumită cu șansa participării la concurs și reușita câștigării votului popularității la români, are la începutul său atitudinea diametral opusă a juriștilor ce i-au pricinuit căderea pe locul 3 de la cea mai favorită a fi câștigătoarea.

În primul rând, pentru a crea o oarecare imparțialitate vis-a-vis de participanții la concursul Eurovision etapa națională, doi cetăței britanici activiști LGBT sunt cooptați în juriu la TVR. Componența juriului a fost cunoscută de la finalul anului trecut.

Acești doi juriști britanici au văzut în preselecție clipul video cu interpretarea Laurei Bretan, ulterior declarând pe înregistrare video că „este uimitor și cel mai bun din concurs, că e un clip la nivel internațional, că e exact genul de material care poate câștiga finala Eurovision”. Prin urmare tonul dat de aceștia era unul destul de convingător.

Aceiași doi juriști, activiști LGBT văd tot în aceeași etapă preliminară clipul artistei Ester Peony, tânăra româno-canadiancă, care a câștigat în cele din urmă finala națională. La vremea respectivă au declarat despre acesta că „… meh, e mediocru, nu e mare lucru de capul lui.”

La scurt timp, este repostat pe Youtube clipul Laurei de la Referendum (de către un activist LGBT numit Erik Kruger), iar Laura Bretan este acuzată de „homofobie”, iar un mesaj direct este adresat celor doi juriști fiind provocați la a lua atitudine față de „homofobista” Laura.

ATENȚIE: Nicăieri în clipul video realizat de către PRODOCENS MEDIA în sprijinul Referendumului pentru Familie și al Coaliției pentru Familie, Laura nu a făcut vreo remarcă negativă sau injositoare la adresa LGBT. Iată aici textul exact al declarației sale în clipul video cu pricina: „Să spunem un DA hotărât, oriunde și oricând, pentru familiile noastre, așa cum
le-a lăsat Dumnezeu să fie! Vă mulțumesc!” Clipul video se încheie cu afișa-rea pe ecran al îndemnului: VINO LA

REFERENDUM! Atât. Nimic mai mult!

Cei doi activiști au recunoscut ulterior că AU PRIMIT acel clip înainte de jurizare, dar spuneau că nu s-ar fi uitat la el, „ca să rămână imparțiali”. Dacă cineva chiar crede declarația asta dă o dovadă de naivitate copilărească de genul: „Am văzut cadoul deschis sub brad dar nu m-am uitat în el că nu sosise Crăciunul.”

La jurizare, cei doi activiști își schimbă RADICAL părerea, atât în cazul piesei Laurei (depunctată drastic), cât și în cazul piesei Esterei care câștigă în cele din urmă (supralicitată drastic). Astfel, clipul Laurei Bretan e depunctat de la MAXIM (adică 12 puncte) la 6, respectiv 4 puncte, de AMBIII activiști LGBT, iar clipul acela care era „meh, mediocru” – adică pe la 4 sau 6 puncte –primește 12 puncte; de la AMBII activiști LGBT. Asta la doar o lună după ce părerea celor doi jurați LGBT era la polul celălalt, în culmea aprecierii lor.

La foarte scurt timp, activistul LGBT Erik Kruger, cel care atenționase juriștii de fapta homofobică a Laurei prin înregistrarea și vehicularea mesajului pro-Referendum, postează următorul mesaj vădit victorios pe Youtube: „We did it, guys!” Apoi laudă pe cei doi jurați internaționali pentru faptul că au pedepsit-o Laura pentru că era o persoană homofobă care nu are ce să caute la Eurovision. „The gays won again! We are strong and, as Conchita said in her winning speech, We are unstoppable!”

Este foarte important de realizat faptul că nici presa progresistă românească ce-și asumă asocierea cu grupurile de activiști LGBT avansându-le ideologia, nu a stat degeaba. Astfel, În interviul de pe Medium, cei doi jurați încearcă să se justifice arătând că unul dintre ei ar mai fi făcut așa și cu o altă piesă, în 2017, și că de vină e diferența dintre felul cum suna piesa în studio și varianta LIVE. Totuși, în 2017 nu a fost vorbă de o schimbare atât de dramatică – și era vorba doar de o piesă, nu de DOUĂ, cu modificări atât de dramatice.

Tot în interviul de pe Medium, unul dintre activiști pare să se justifice în mod excesiv, spunând că a fost crescut într-o familie baptistă. Or, acest fapt este irelevant în discuție; în plus, să afirmi că ești „creștin LGBT” sau „baptist LGBT” este o mare ipocrizie – ca să nu spun, fariseism.

Platforma Medium (o platformă asumat-progresistă) speculează că Erik Kruger are un singur videoclip postat pe Youtube (cel al Laurei Bretan, de la Referendum), și că ar reprezenta, așadar, un cont fictiv. Acesta pare, într-adevăr, singurul element chestionabil – care merită investigat mai amănunțit. Și este elementul pe care Medum își construiește, în fapt, întreaga narativă. Platforma Medium nu adâncește acest element – ci speculează nefondat, pe baza lui, că mesajul lui Kruger ar fi o manipulare orchestrată de CPF și de Rusia – deoarece clipul ar fi fost clonat și pe un site rusesc.

Narațiunea lansată de Medium am mai auzit-o la Referendumul pentru Căsătorie (Referendumul ar fi fost un instrument de soft power rusesc, iar apărarea familiei naturale și a căsătoriei ar fi servit intereselor… Rusiei). Medium mai citează și Adevărul ca fiind o platformă conservatoare (sau rusofilă?), din categoria Sputnik, EVZ și ActiveNews; impresie total falsă – Adevărul este o platformă asumat progresistă.

Medium mai speculează că „gay-ii nu vorbesc așa” (precum Kruger) – de ce, pe baza căror argumente? Dar, în același timp, speculează că ar fi tipic pentru „cepefiști” să construiască activiști LGBT falși, precum Kruger – de ce, pe baza căror dovezi? Există vreun precedent demonstrabil?

În plus, Medium nu pomenește nimic despre miile de cazuri cunoscute și documentate în care oameni care au apărat familia naturală au căzut victime discriminării și linșajului ideologiei LGBT. Unul dintre cazurile cele mai cunoscute (dar deloc singular) este cel al CEO-ul gigantului internetului Mozilla și inventatorul limbajului JavaScript, Brendan Eich, a fost forțat să demisioneze, în 2014, după ce diverse grupuri pro-LGBTQ au declanșat o campanie virulentă de denigrare publică. Tot ce a făcut Berndan Eich a fost să susţină printr-o finanţare minimală (de 1.000 de dolari), în calitate de persoană privată, căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Așadar, întreaga „narațiune” a Medium este scoasă din context.

În sfârșit, activistul Erik Kruger (real sau nu) nu este singurul care a salutat și sărbătorit sancționarea (DISCRIMINAREA) „homofobei” Laura Bretan în finala Eurovision. Mult mai vizibil, sancțiunea „homofobei” Laura Bretan a fost sărăborită, cu surle și trâmbițe, de platforma Vice. A căror identitate e dincolo de orice îndoială (nimeni nu poate să suspecteze că Vice e finanțată de „cepefiști” sau de „ruși”). Nimic nici despre acest „mic amănunt” în materialul de pe Medium).

Mircea ENE