Cum subminează discriminarea împotriva albilor cultura și drepturile cetățenești

Foto: Mike Wilson/Wikimedia Commons

Instituțiile americane și canadiene – mediul de afaceri, academic, armata, sistemul medical, juridic și guvernamental – au instituit în mod intenționat o discriminare sistemică împotriva cetățenilor albi, care sunt tratați din ce în ce mai des ca niște răufăcători sau sunt excluși complet, analizează Philip Carl Salzman într-un articol PJ Media.

În trecut, când norma democratică a respectului pentru majoritate era considerată de la sine înțeleasă, cetățenii albi, care reprezintă majorități puternice în ambele țări – 60% în SUA și 70% în Canada – nu erau victime ale discriminării rasiale.

Dar odată cu adoptarea modelului marxist de societate, în care există o clasă de asupritori și una de victime nevinovate, albii au fost catalogați drept răufăcătorii care trebuie combătuți și respinși în mod legitim.

În prezent, discriminarea minorităților rasiale din trecut nu mai este înțeleasă ca o justificare pentru egalizarea drepturilor, astfel încât toți cetățeni să fie egali și să se bucure de șanse egale, ci mai degrabă ca scuză pentru răsturnarea ierarhiei rasiale și acordarea de drepturi și beneficii minorităților, fiindu-le în același timp interzise persoanelor albe.

Pot să vă asigur că acest lucru se întâmplă în universități, unde am predat timp de cincizeci de ani. Timp de cel puțin două decenii, a existat un standard dublu, fiind favorizați candidații aparținând minorităților rasiale în detrimentul candidaților albi și asiatici cu rezultate academice mai bune.

Acest lucru a fost, desigur, instituționalizat în SUA prin „discriminarea pozitivă“, transformată din insistența președintelui Kennedy la un tratament egal în tratamentul preferențial al președintelui Johnson.

În prezent, universitățile din Canada și SUA nu doar favorizează anumite rase minoritare, ci exclud în mod sistematic alte rase, în special albii, de la acordarea de burse și de la angajarea ca profesori și personal administrativ.

Există sute de exemple (enumerate pe site-ul web al Society for Academic Freedom and Scholarship, safs.ca), dar acesta de la Universitatea din Ottawa ilustrează foarte bine tiparul:

„Numărul postului: J0223-1057; Tipul postului: Titularizare; Categoria: Cadru didactic; Facultatea: Facultatea de Științe Sociale; Departament: Studii Politice; Sindicat: Asociația profesorilor de la Universitatea din Ottawa (APUO)

Angajarea pe acest post se va face în conformitate cu inițiativele instituției privind combaterea discriminării rasiale sistemice, anunțate de președintele Universității în ianuarie 2021, care vizează, printre altele, remedierea sub-reprezentării minorităților rasiale și a populației indigene în rândurile corpului profesoral.

Pentru a spori diversitatea în cadrul Facultății de Studii Politice, vor fi luate în considerare și evaluate pentru acest post doar candidaturile care se califică, depuse de persoane aparținând minorităților rasiale sau populației indigene“.

Citește și DOJ: Universitatea Yale, vinovată de discriminare „continuă” împotriva aplicanților asiatici-americani și albi

Să lăsăm deoparte pentru o clipă obiecțiile filosofice fundamentale și experiența îngrozitoare privind rasismul oficial despre care ne învață istoria. După cum se preciza într-un comentariu la un recent articol de-al meu, ce contează dacă antropologii [sau politologii] sunt mediocri în loc să exceleze în domeniul lor?

O viziune mai degrabă filistină asupra artelor liberale, dar e ok, nu e un capăt de lume. Însă suntem oare cu adevărat pregătiți pentru ingineri, medici, piloți de avion și generali mediocri?

Atunci când excluzi 60% sau 70% dintre candidații posibili din cauza rasei lor, înseamnă că de șase sau șapte ori din 10, cei mai buni candidați pentru orice poziție ar fi excluși. Gândiți-vă cum se reflectă acest lucru în viața noastră de zi cu zi și asupra țării noastre.

Cum s-a ajuns la așa ceva și care sunt consecințele? Nu este un mister. Viziunea americană a societății, ca fiind formată din mai mulți indivizi și grupuri consensuale care cooperează și concurează în economie și politică, a fost contestată cu vehemență începând cu anii 1960 de către feministe, care au înlocuit-o cu afirmația marxistă potrivit căreia societatea este formată dintr-o clasă de opresori și o clasă de victime nevinovate.

Feministele au înlocuit capitaliștii burghezi marxiști cu „patriarhia“ masculină și proletariatul marxist cu „femeile“. Acest model neomarxist feminist de societate a fost preluat cu entuziasm de adepții teoriei rasismului, LGBTQ2S++, și ai fenomenului transgender.

Violenta revoluție marxistă a proletariatului nu a avut niciodată lor în țările dezvoltate economic, iar revoluția identitară a activiștilor rasiali, de sexualitate și de gen nu a putut fi violentă, deoarece aceste minorități au efectiv redus în comparație cu totalul populației.

Șansa lor de a reuși să răstoarne ierarhia și să obțină un avantaj asupra albilor ar fi mai degrabă prin câștigarea de aliați albi și, cu ajutorul acestora, prin subminarea idealurilor liberale de egalitate de șanse, realizări și merite și de egalitate în fața legii indiferent de culoare și înlocuirea acestora cu „diversitate, echitate și incluziune“, ceea ce înseamnă, în practică, înlocuirea albilor cu BIPOC (persoane aparținând minorităților de culoare și populației indigene).

Nu ar trebui să ne surprindă că aliații puternici în promovarea discriminării anti-albi sunt femeile albe educate, toate feministe iliberale. Faptul că instituțiile de învățământ au un nivel ridicat de discriminare anti-albi (ca să nu mai vorbim de discriminarea anti-bărbați) se datorează supra-reprezentării femeilor atât la nivelul școlar, cât și la nivelul învățământului superior, unde acestea ocupă o poziție dominantă.

Aici sunt incluși mulțimea de birocrați DEI care servesc drept comisari politici pentru a reglementa gândirea, așa cum a făcut URSS și cum face în prezent China comunistă.

Declinul universităților a început odată cu pătrunderea în mediul academic al departamentelor de femei nemulțumite, un model preluat și de activiștii pentru rasă, sexualitate și gen.

Nemulțumirea și victimologia s-au răspândit odată cu creșterea dominației feminine în toate științele umaniste și sociale, încurajate de administrațiile dominate de feministe. În prezent, „diversitate, echitate, incluziune“ a înlocuit predarea celor mai mari realizări ale omenirii și căutarea adevărului ca motiv al existenței mediului academic, iar bursele și cercetările au fost înlocuite de activism politic.

Rezultatele acestui lucru au fost dezastruoase pentru americanii și canadienii de rând. Albii, creionați drept opresori „privilegiați“, sunt acum cetățeni de mâna a doua, denigrați și excluși.

Citește și Dacă progresiștii vor „incluziune”, iată o listă de oameni pe care ei îi exclud din societate

Oamenii nu mai sunt respectați pentru caracterul și realizările lor individuale, ci doar în funcție de categoria de rasă, sex, sexualitate și gen în care pot fi încadrați. Ei nu mai pot conta pe egalitate în fața legii, care a fost anulată de activiștii pentru rasă, sex, sexualitate și gen, ale căror pretenții sunt acum implementate prin lege.

Dacă nu numiți pe cineva folosind pronumele pe care ei le solicită, dacă vă opuneți la „tranziția“ copilului dumneavoastră indus în eroare sau faceți vreo afirmație bazată pe biologie, ca de exemplu „bărbații nu pot fi femei“, puteți ajunge la închisoare.

Americanii și canadienii albi nu au nicio conștiință de clasă și nu susțin nicio ideologie rasială. Albii sunt o categorie extrem de diversă, cu religii, limbi de patrimoniu și origini naționale diverse: ucraineni și armeni, germani și francezi, italieni și irlandezi și mulți alții.

Lucrul pe care și-l doresc, în general, este să fie tratați ca indivizi și să fie liberi să îi trateze pe ceilalți ca indivizi. Acesta este marele obiectiv liberal care a alimentat mișcarea pentru drepturi civile. Supremația albă ca ideologie, oricât de des invocată de adepții Stângii din motive politice, este practic inexistentă.

Lucrul la care au dreptul americanii și canadienii albi este să fie tratați în mod egal și corect ca indivizi și cetățeni. Nu beneficiază de acest lucru în prezent, și, dacă rămân pasivi și tăcuți, vor vedea cum își pierd locul lor în societate, așa cum s-a deteriorat poziția bărbaților sub asaltul feminist.

La fel se întâmplă, în mod demn de remarcat, și cu alte minorități rasiale, cum ar fi asiaticii și evreii, care, în ciuda secolelor de discriminare și victimizare, au făcut, mulțumită propriilor eforturi, ceva de neiertat, devenind prea de succes, astfel că sunt incluși în aceeași categorie cu albii (asiaticii ca „adiacenți-albilor“, iar evreii ca „hiper-albi“) și discriminați.

Asiaticii, mai solidari decât albii, fac un lobby mai energic pentru un tratament echitabil și s-au adresat Curții Supreme a SUA pentru a obține eliminarea standardelor duble pe criterii rasiale utilizate la admiterea în universități.

Elitele noastre, prin faptul că au declarat că Statele Unite și Canada sunt societăți „sistemic rasiste“, iar liderii fiecărei organizații au repetat aceeași idee cu referire la propriile instituții, au muncit din greu și au reușit să le chiar facă „sistemic rasiste“. Felicitări: ați făcut o treabă grozavă.

Traducere și adaptare
Tribuna.US