Curtea Supremă, așteptată să intervină din nou în apărarea drepturilor cetățenilor americani

Curtea Supremă a audiat recent argumentele în cazurile Students for Fair Admissions vs Harvard și Students for Fair Admissions vs University of North Carolina.  

Obiectul lor este discriminarea pozitivă – universități care folosesc criterii de rasă și etnie în politicile lor de admitere, informează Star Parker, CNS News.

Students for Fair Admissions susține că ambele universități încalcă Constituția Statelor Unite prin politicile lor de admitere discriminatorii. Acestea discriminează americanii de origine asiatică în favoarea albilor, celor de culoare și hispanicilor și discriminează în mod ilegal pentru a obține o diversitate care ar putea fi obținută într-un mod neutru din punct de vedere rasial.

Consensul este că Students for Fair Admissions va câștiga acest caz, iar discriminarea rasială în programele de admitere la universități va dispărea.

Decizia va anula probabil precedentul Grutter vs Bollinger, care, în 2003, a autorizat universitățile să utilizeze discriminarea ca factor de selecție în vederea atingerii obiectivelor de diversitate.

Aceasta va fi o victorie pentru cei care consideră că discriminarea pozitivă este o greșeală a mișcării pentru drepturi civile, în contradicție cu obiectivele acesteia și cu Constituția.

Să ne amintim din nou cuvintele lui Martin Luther King Jr. în celebrul său discurs din 1963, „Am un vis“.

„Visez ca cei patru copilași ai mei să trăiască într-o zi într-o națiune în care nu vor fi judecați după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor“.

Anul viitor se vor împlini 60 de ani de la respectivul discurs. Și-ar fi imaginat King că, la mai bine de jumătate de secol după ce a rostit acele cuvinte, vom fi încă atât de departe de realizarea visului său?

Unul dintre motive este Legea Drepturilor Civile din 1964, cununa mișcării inițiate de King.

Legea a depășit cu mult obiectivul de a face discriminarea ilegală. A fost concepută pentru a folosi guvernul ca mijloc de a obține o societate echitabilă.

A fost creată Comisia pentru egalitatea de șanse la angajare și s-a deschis calea pentru discriminarea pozitivă, pentru instituirea de cote și pentru acceptarea principiului conform căruia este legal să se discrimineze în favoarea anumitor grupuri rasiale pentru a se obține echitate socială.

La scurtă vreme, a urmat împărțirea întregii populații americane în grupuri rasiale.

În anii 1970, întreaga populație a Americii a fost clasificată pe rase și etnii prin intermediul unui nou cod rasial numit Directiva Statistică 15.

Nu mai eram doar americani. Acum, fiecare american este încadrat în mod oficial la categoria alb, de culoare, hispanic, asiatic/locuitor al Insulelor din Pacific și indian american/nativ din Alaska.

De ce? Am intrat într-o nouă eră în care s-a considerat că autoritatea și acțiunea guvernului erau necesare pentru a se obține echitatea socială și, în acest scop, fiecare cetățean trebuia încadrat într-o categorie rasială sau etnică.

Citește și Curtea Supremă ar putea anula discriminarea pe criterii rasiale la admiterea în facultăți

King ar fi putut la fel de bine să spună: „Am un vis: într-o zi vom clasifica fiecare american în funcție de rasă și etnie, iar guvernul va folosi acest lucru ca bază pentru a decide cine ce trebuie să dețină“.

În pledoariile orale din procesele împotriva Harvard și UNC, judecătorul Clarence Thomas a pus sub semnul întrebării ce înseamnă și ce rezultate are diversitatea.

„Am auzit cuvântul ‘diversitate’ de câteva ori și nu am nicio idee ce înseamnă. Pare să însemne totul pentru toată lumea“.

Diversitatea care aduce cu adevărat beneficii în educație este diversitatea de opinii, iar Harvard nu are practic deloc așa ceva. În cel mai recent sondaj anual realizat de Harvard Crimson în cadrul facultății de arte și științe a universității, peste 80% dintre respondenți s-au autoidentificat drept „liberali“ sau „foarte liberali“.

Doar 1% s-au autoidentificat ca fiind „conservatori“ și zero ca fiind „cu puternice înclinații conservatoare“.

Președintele Curții Supreme de Justiție, John Roberts, a atins esența problemei atunci când a precizat în cazul Parents Involved vs Seattle din 2007:

„Modul în care se poate pune capăt discriminării rasiale este să nu mai discriminăm pe baza rasei“.

Vestea bună este că Instanța Supremă pare pregătită să schimbe această situație. Odată ce instanța va declara neconstituțională discriminarea în procesul de admitere la facultate, acest lucru va fi un pas important pentru a restabili libertatea și demnitatea individuală și pentru a pune capăt practicii înjositoare și dezumanizante de a reduce oamenii la categorii rasiale și etnice.

Traducere și adaptare
Tribuna.US