Curtea Supremă din Texas a dat o primă lovitură Big Tech. Congresul ar trebui să termine treaba

Dând o lovitură pretențiilor Big Tech de a fi complet scutiți de răspundere în baza Secțiunii 230, Curtea Supremă din Texas a decis recent că Facebook poate fi tras la răspundere în procesele civile privind traficul sexual pe platforma sa, informează Rachel Bovard într-un articol The Federalist.  

Cu mult mai mulți americani sunt familiarizați acum cu Secțiunea 230 față de câți erau la momentul creării sale de către Congres, în 1996, deoarece a devenit un câmp de luptă esențial în disputele politice referitor la Big Tech. Umila prevedere a fost concepută pentru a „curăța internetul“, stimulând platformele tehnologice să modereze în voie conținutul fără a fi responsabile pentru conținutul postat de utilizatori.

Deși majoritatea atenției se concentrează pe rolul Secțiunii 230 în cenzurarea discursului de către platforme și conținutul lor părtinitor, interpretările judiciare ample ale Secțiunii 230 au permis, de asemenea, ca Big Tech să scape de asumarea răspunderii pentru unele comportamente cu adevărat oribile pe care platformele sale le facilitează.

Rolul Big Tech în facilitarea traficului de persoane

În acest sens anume, Facebook a susținut că Secțiunea 230 înseamnă că platforma nu este responsabilă că serviciile sale au fost utilizate pentru a trafica tinere fete în sclavie sexuală. În trei cazuri corelate, fete de 14 și 15 ani au fost contactate pe Facebook (sau pe Instagram, deținută de Facebook) de către utilizatori adulți.

Într-un caz, un bărbat adult i-a spus unei tinere de 15 ani că este „suficient de drăguță pentru a fi model“ și i-a sugerat să urmeze o carieră de model. După ce tânăra i-a destăinuit că s-a certat recent cu mama sa, utilizatorul i-a propus să se întâlnească în persoană.

La scurt timp după ce l-a întâlnit, reclamanta a fost fotografiată, iar pozele ei au fost postate pe acum defuncta Backpage.com, făcând publicitate pentru prostituție. A fost „violată, bătută … și forțată să continue în cercul de trafic sexual.“

Celelalte două cazuri prezintă tipare similare: fetele au fost contactate prin intermediul Facebook, pregătite și ademenite la întâlniri în persoană, doar pentru a fi violate în mod repetat și implicate forțat în operațiuni de trafic sexual. Într-un caz, după ce o tânără de 14 ani a fost salvată, traficanții au continuat să-i utilizeze profilul pentru a atrage alți copii. Când mama fetei a raportat aceste activități către Facebook „prin mai multe metode“, platforma nu a răspuns deloc.

Facebook a susținut în instanță că, în temeiul Secțiunii 230, nu ar trebui să fie trasă la răspundere pentru rolul avut în aceste cazuri – și, prin urmare, cazurile ar trebui să fie respinse definitiv. În ceea ce privește acuzațiile reclamantei împotriva Facebook, de neglijență și răspundere pentru produse, instanța a fost de acord, citând „punctul de vedere uniform al instanțelor federale“ cu privire la precedentul privind Secțiunea 230.

Cu toate acestea, instanța nu a fost de acord că modificările recente aduse Secțiunii 230 ar trebui să ajute platforma să scape așa ușor. În schimb, a decis că acuzațiile civile ale reclamanților, aduse în temeiul legii din Texas privind traficul de persoane, ar putea continua. „Secțiunea 230“, a scris judecătorul James Blacklock, „nu retrage autoritatea statelor de a-și proteja cetățenii de companiile de internet ale căror acțiuni – spre deosebire de cele ale utilizatorilor lor – echivalează cu cunoașterea sau participarea intenționată la traficul de persoane.“

Au greșit instanțele în tot acest timp?

Rezultatul acestui caz este încurajator pentru numeroasele victime ale traficului de carne vie și ale hărțuirii periculoase, care nu au reușit să obțină nici măcar un minim de responsabilitate de la platformele ce facilitează un astfel de comportament. Dar este interesant și din alt punct de vedere: al credibilității pe care instanța din Texas o conferă opiniilor divergente care apar peste tot în țară în ceea ce privește clasica interpretare judiciară a Secțiunii 230.

Deși companiile de tehnologie au susținut cu succes în instanță, de zeci de ani, că imunitatea lor este impenetrabilă, există un val crescând de scepticism în interiorul și în afara Congresului, și chiar la Curtea Supremă a SUA, că această interpretare este greșită – și deloc ceea ce a intenționat de fapt Congresul.

Un amicus brief depus de Alianța pentru Combaterea Criminalității Online și de Centrul Național pentru Exploatare Sexuală susținea că Secțiunea 230 a fost adoptată „cu scopul expres de a limita pornografia și alte materiale online dăunătoare copiilor“. De atunci, a subliniat documentul, instanțele au „extins protecția oferită de reglementare cu mult dincolo de textul său și de intenția Congresului“, extinzând imunitatea acordată inițial editorului de Secțiunea 230 astfel încât să se aplice și distribuitorilor. Rezultatul a fost o pretenție la „imunitate extraordinară, fără precedent – protecție legală față de orice  răspundere referitoare la conținutul terților“, extinzându-se chiar la facilitarea cu bună știintă a traficării sexuale a copiilor.

Acesta reia un argument prezentat recent de judecătorul Clarence Thomas. La finalul lui 2020, judecătorul Thomas a sugerat că „imunitatea extraordinară pe care instanțele au oferit-o“ în baza Secțiunii 230 ar trebui reconsiderată. El a spus că interpretarea extinsă a instanțelor nu numai că a confundat răspunderea editorilor și a distribuitorilor, ci a și împiedicat reclamanții să deschidă procese „pentru presupuse defecte de proiectare a produselor – adică propriile infracțiuni ale platformei.“

Instanța din Texas a fost de acord că argumentul judecătorului Thomas era „plauzibil“ și a decis că atât sensul larg, cât și cel restrâns al cuvântului „editor“ reprezentă interpretări viabile ale prevederii. „Secțiunea 230“, menționează opinia, „nu este un model de claritate și există suficient spațiu pentru dezacord în privința domeniului său de aplicare.“

Chiar și recunoscând legitimitatea argumentelor care contestă actualul curent de interpretare a Secțiunii 230, instanța a admis puterea precedentului creat și, în mod bizar, perspectivele economice ale Facebook. „Nu interpretăm Secțiunea 230 de la zero“, a scris Blacklock, „și nu vom pune sistemul judiciar din Texas în contradicție cu precedentul covârșitor care sprijină respingerea cererilor de drept comun ale reclamanților.“

Citește și Florida: Guvernatorul DeSantis amenință că va penaliza Big Tech pentru practicile ilegale

Congresul trebuie să acționeze acolo unde instanțele nu o fac

Deși instanța nu a răsturnat interpretarea legală existentă a Secțiunii 230, este o declarație remarcabilă din partea unei instanțe supreme de stat că niște prevederi legislative presupuse a fi lămurite ar putea fi, de fapt, stabilite greșit.

Este, de asemenea, un avertisment pentru parlamentari că este puțin probabil ca instanțele (cu excepția Curții Supreme a SUA), constrânse de opiniile jurisprudențiale omogene asupra acestui subiect, să acționeze în moduri care să difere semnificativ. Până ce Curtea Supremă sau Congresul nu ia atitudine, companiile de tehnologie vor continua să se bazeze pe imunitatea judiciară excesivă, devenită impenetrabilă în baza anilor de precedente proaste.

Acest lucru doar a sporit aroganța unor platforme precum Facebook, care și-a argumentat suspendarea contului lui Donald Trump în baza „probabilității ridicate de pericol iminent“, susținând simultan că nu are nicio responsabilitate pentru rolul său în vătămarea produsă efectiv – violul și traficul – de copii. Mai mult decât atât, instanțele par intimidate de dominanța economică imuabilă a Facebook. Blacklock a citat „așteptările celor care operează și folosesc … Facebook“ drept unul dintre motivele pentru care instanța a ales să nu atace interpretarea respectivei prevederi.

Când instanțele au denaturat o lege sau când devine clar că circumstanțele au evoluat suficient pentru a justifica reconsiderarea ei, autoguvernarea noastră ar trebui să acționeze. Spre deosebire de instanțe, Congresul nu este constrâns de istoria legislativă sau de intenție.

Având în vedere creșterea numărului de propuneri privind Secțiunea 230, atât în ​​Cameră, cât și în Senat, pare din ce în ce mai probabil că, în viitorul apropiat, prevederea va suferi măcar unele modificări, dacă nu va fi complet transformată. Cazuri ca cel din Texas ar trebui să ducă la urgentarea acestei acțiuni.

Traducere și adaptare
Tribuna.US