Dacă Viktor Orban este bufonul lui Putin, Austria este tunelul Rusiei către inima Europei

Atașamentul Austriei față de neutralitate a determinat-o să cultive relații dăunătoare cu energia și spionajul rusesc

La trei luni după anexarea ilegală a Crimeei de către Vladimir Putin, în 2014, o garda de onoare militară l-a primit pe președintele rus la Viena, scrie publicația „The New Statesman”. Întâmpinat de președintele austriac de atunci, Heinz Fischer, în Hofburg Imperial, Putin a spus: „Sunt foarte bucuros să mă aflu la Viena, un loc care mi-a devenit foarte aproape de inimă”, scrie Punctul de Fierbere.

Mai târziu s-a adresat Camerei de Comerț austriac, promovând exporturile de gaze rusești ca „bază pentru stabilitate” în Europa. Chiar dacă regimul său va deveni mai izolat, Putin a vizitat din nou capitala Austriei în 2018.

Moscova își are aliații ideologici în Europa: sârbul Aleksandar Vučić și ungurul Viktor Orbán, un cal troian pentru interesele Rusiei în Uniunea Europeană.

Are, de asemenea, idioții săi utili precum fostul cancelar german Gerhard Schröder, văzut ultima dată la conducerea consiliilor de administrație ale Nord Stream AG și compania petrolieră rusă Rosneft.

Cu toate acestea, Rusia are puțini parteneri mai flexibili în Europa decât Austria. În virtutea neutralității sale constituționale, Austria se consideră o punte între Est și Vest. Dar când vine vorba de Rusia, Austria este un stat compromis. În loc să construiască poduri, Austria a săpat un tunel pentru Rusia în inima Europei.

În 1968, Austria a devenit prima țară din vestul Europei care a importat gaz sovietic. Țara a devenit un hub pentru gazul natural sovietic și rusesc, care a fost stocat la o instalație din Baumgarten și apoi pompat în Italia, Germania și Franța. Astăzi, Austria depinde de Rusia pentru 80% din gazul său și încă nu are niciun plan pentru a se „înțărca” pe sine sau Europa de la gazul și petrolul rusesc. Austria s-a numărat printre statele membre UE reticente în a sancționa proiectul conductei Nord Stream 2 la invazia Ucrainei în februarie – nu este de mirare, având în vedere că OMV-ul, compania austriacă, avea o miză în schemă. Chiar și după masacrul forțelor ruse de la Bucha, Austria s-a opus embargoului UE asupra gazelor rusești.

Citește și OPINIE | Scoaterea OMV și a intereselor austriece din România, soluția pentru a regla intrarea în Schengen

Banii oligarhilor

Austria nu aduce numai gaz rusesc în Europa, ci și bani rusești. Inițial, Austria s-a opus scoaterii Rusiei din sistemul de tranzacții financiare internaționale SWIFT. Filiala europeană a Sberbank,  deținută în majoritate de statul rus, are sediul la Viena, în timp ce Raiffeisen Bank International (RBI) din Austria este un jucător important în Rusia.

În 2021, filiala RBI din Rusia a înregistrat un profit de 474 de milioane de euro. Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei limitează capacitatea RBI de a opera acolo. Potrivit unei estimări, băncile austriece au o expunere de 17,5 miliarde de dolari în datorii rusești.

Înainte de războiul din Ucraina, Viena era un canal pentru afacerile rusești și o cutie de valori pentru bogăția rusă. Filiale ale companiilor energetice rusești Lukoil, Gazprom și Sibur, toate se află în capitala Austriei. Oligarhii și-au băgat banii în stațiunile de schi din Austria, Yelena Baturina și Oleg Deripaska investind în hoteluri de lux în Kitzbühel și, respectiv, Lech am Arlberg. În 2007, Roman Abramovici a cumpărat o proprietate pe Kohlmarkt, în inima Vienei, pentru 27 de milioane de euro. Sancțiunile UE l-au forțat recent pe Igor Șuvalov, fostul prim-viceprim-ministru, să elibereze proprietatea de șase acri de lângă Lacul Atter, în vestul Austriei.

De asemenea, serviciile secrete ruse consideră Viena foarte prietenoasă. Când un oficial al serviciilor de informații europene a declarat pentru Financial Times că Austria este un „veritabil portavion” al activității ascunse rusești, a exagerat, dar nu cu mult. Autoritățile austriece închid ochii la orice act de spionaj care nu afectează direct această țară.

Prezența diplomatică rusă la Viena este anormal de mare și enorma sa misiune permanentă la Națiunile Unite este, cred experții, un centru al activității de informații. La 7 aprilie, Ministerul de Externe al Austriei a făcut pasul extrem de neobișnuit de a expulza patru diplomați ruși. Partenerii europeni consideră că serviciile de informații și ministerul apărării din Austria sunt periclitate și nesigure.

Politicieni plătiți de Moscova

Compromisă este și elita politică a Austriei. Austria nu are un singur Gerhard Schröder, ci mulți. Wolfgang Schüssel (centru-dreapta, ÖVP), cancelar din 2000 până în 2007, a făcut parte din consiliul de administrație al celui mai mare operator de rețele mobile din Rusia, MTS, înainte de a se muta la Lukoil, în 2019.

Christian Kern (centru-stânga SPÖ), cancelar din 2016 până în 2017, a devenit membru al consiliului Căilor Ferate Ruse după ce a părăsit mandatul.

Karin Kneissl (FPÖ de extremă dreapta), ministru de externe din 2017 până în 2019, s-a alăturat lui Schröder la Rosneft și a devenit, de asemenea, editorialist pentru site-ul în limba germană al RT. Imaginile cu Putin dansând cu Kneissl la nunta ei din 2019, în podgoriile din sudul Stiriei, au fost transmise în întreaga lume ca un simbol pentru relațiile austro-ruse contemporane.

Legăturile politice ale Moscovei cu extrema dreaptă FPÖ (Partidul Libertății) au fost deosebit de strânse. În decembrie 2016, liderul FPÖ la acea vreme, Heinz-Christian Strache, a semnat un acord de cooperare pe cinci ani cu partidul Rusia Unită a lui Putin; în același an, Moscova a încercat să folosească un parlamentar FPÖ pentru a submina sancțiunile austriece împotriva Rusiei, potrivit unei investigații New Lines.

Acest acord este o pălărie veche, susține partidul, dar actualul lider al FPÖ, Herbert Kickl, s-a opus primirii refugiaților ucraineni, în timp ce liderul partidului la Viena, Dominik Nepp, a condamnat Ucraina drept „stat corupt”. FPÖ se opune, de asemenea, ca președintele ucrainean Volodimir Zelenski să se adreseze Parlamentului austriac – la fel ca SPÖ.

În timpul Războiului Rece, securitatea națională austriacă a fost condiționată de respectarea neutralității permanente a marilor puteri pe care ei înșiși au inventat-o. Războiul Rece avea să se încheie, NATO să se extindă și Austria să adere la UE, totuși țara nu a renunțat la ideea că relațiile strânse, chiar dăunătoare cu Rusia erau atât necesare, cât și dezirabile. De la energie la spionaj, Austria continuă să acționeze ca tunelul Rusiei către Europa nu din întâmplare, ci prin alegere.