Daniel Uncu: Doar în slujba cetățeanului!

Guvernul și Parlamentul sunt reprezentarea constituțională a noastră în jocul de putere al democrației.

De aceea, devine din ce în ce mai ciudat și, vai, mai nedemocratic să înțelegem și să acceptăm (?) rolul și locul Guvernului și ale Parlamentului desprinse de… NOI.

Noi guvernam, de fapt. Noi legiferam. Noi, prin intermediul celor două instituții și în registrul mandatului neimperativ dat aleșilor, care la rându-le deleagă acest mandat Executivului.

Dar, cu cât mai mult se vrea fluidizarea și relativizarea logicii constituționale a neimperativitatii mandatului acordat puterii politice – până la sfidarea totală a acestui mandat… – , cu atât mai mult legătura dintre politic și cetățean se erodează, frizand starea de conflict. Deschis, în cazuri extreme.

Există în dinamica subtilă a acestei legături, o etică permanentă a binelui comun, la care alegătorul se așteaptă a fi prezentă. O etică amorsata subconștient sau conștient de valori precum respectul legii, neacceptarea compromisului moral indezirabil – da, există o morală politică!, exersarea respectului politicului față de cetățean – grija și responsabilitatea politicului față de banii ajunși în buget prin taxe și impozite, aplecarea cu robustețe a politicului asupra siguranței cetățeanului, crearea cadrului general fiscal, legal și aspirational, necesar individului pentru a produce bunăstare pentru sine, familie și, pe cale de consecință, pentru comunitate și pentru întreaga națiune. Enumerația nu este, desigur, exhaustiva.

Din nefericire, însă, mecanica democrației autohtone nu a funcționat niciodată în acest mod. Indiferent de arogantele uneori găunoase ale pretențiilor doctrinare emise de cei aleși și de partidele aferente, politicul a legiferat și guvernat mai ales în favoarea sa, spre nenorocirea noastră, desprins sfidător de obligația moral-politica și constituțională de a se exprima cu precădere, dacă nu cumva în exclusivitate (!), în favoarea NOASTRĂ.

Diferența dintre Stânga de varii spețe și Dreapta închipuita și mereu divizată, a fost, vai, minoră.

În aceeași oală în care fierbe mai vârtos or mai molcom ideea comodă a neimperativitatii mandatului acordat politicului prin vot – un concept constituțional necesar, dar abuzat până la demantelare de către politicieni – se pregătește și ni se servește continuu zeama lesioasa a democraturii românești .

O democratura, în care firescul este ca politicul să acționeze în folos propriu, în primul rând și abia mai apoi – în ponderi diferite, da, în funcție de pretențiile doctrinare… – în folosul cetățeanului. Adică , al nostru. Când, în mod normal, firesc, ar fi trebuit să fie exact invers!

Nu ne-am bucurat în acești 30 de ani de o guvernare, în sens generic, care să se pună în slujba cetățeanului întru binele public, ci am avut parte de guvernări puse în slujbă proprie, de partid și de stat, și care doar s-au folosit de cetățean.

De aceea sau și de aceea, Statul în sensul guvernării trebuie să devina minimal și extrem de eficient. Dar aceasta este o altă discuție, pe care o tot port de ani de zile în spațiul public. Nu voi insista aici.

Cred cu tărie, așadar, că viitorul benefic al acestei țări se poate clădi numai și numai cu politicieni care să înțeleagă profund că se bucură de privilegiile mandatului primit, doar în limitele în care acesta este pus în slujba cetățeanului.

Daniel Uncu
Marginaliaetc.ro