Daniel Uncu: Gânduri postelectorale (I)

Daniel Uncu: Gânduri postelectorale (I)

1. Iohannis a câştigat zdrobitor graţie unui vot negativ, masiv, la adresa analfabetismului funcţional de partid şi de stat reprezentat de Viorica Dăncilă. Vot care a fost susţinut de peste 900.000 de români din diaspora. Per ansamblu, acest rezultat nu este meritul lui Iohannis, care rămâne un candidat mediocru, un preşedinte mediocru, un politician mediocru. Prin comparaţie cu dezastrul Dăncilă, însă – probabil cel mai slab preşedinte al PSD şi cel mai slab candidat la Preşedinţie al PSD, era firesc să apară un atare deznodământ;

2. Votul din diaspora va modifica, fără doar şi poate, atât politicile publice interne ale României, cât şi procentul reprezentării parlamentare a diasporei în Parlament. Cred că vom asista la implementarea unei legislaţii de speţă, care să ţină cont de importanţa economică şi politică a diasporei în viaţa internă a ţării;

3. Viorica Dăncilă nu a reuşit să treacă peste pragul de 40%, ceea ce îi va oferi o pârghie de atac la adresa baronilor locali care nu au livrat necesarul de voturi şi care vor fi întrebaţi: “De ce nu au perfomat?”. Mai mult, faţă de turul I, Dăncilă rămâne cu doar 5 judeţe “roşii”, comparativ cu 10 judeţe acum două săptămâni. Şefii locali urmează să fie traşi la răspundere, aşadar. În acelaşi timp, însă, prevăd o polemică dură între teritoriu şi centru, teritoriu care va pune la rându-i pe tapet întrebarea: “Care a fost aportul d-nei Dăncilă, în număr de voturi aduse, peste efortul baronilor locali?”. Răspunsurile la aceste două întrebări ne vor lămuri direcţia în care se va îndrepta PSD după aceste alegeri prezidenţiale…

4. PSD nu îşi permite să o demită pe Viorica Dăncilă, dintr-un motiv extrem de simplu: nu are un lider susceptibil a reforma partidul şi a-i oferi şansa de a reveni în cărţile guvernării în 2020. Dacă o va demite în acest moment, partidul-srl va pierde unicul – indiferent de calitatea concretă a acestuia – lider în stare să păstreze partidul pe linia de plutire şi riscă să intre într-o luptă internă care va măcina resursele pentru alegerile locale. Mai degrabă anticipez un armistiţiu convenabil între Dăncilă şi baronii locali până după alegerile locale, în ciuda deja demaratului atac la baionetă al doamnei Firea, care se visează la şefia partidului pentru a-şi consolida poziţia în alegerile pentru Bucureşti;

5. Dacă se doreşte ca PSD să nu îşi revină din pumn, îndrăznesc să sugerez că Iohannis trebuie să declanşeze cu orice preţ alegerile anticipate iar PNL trebuie să promoveze rapid modificarea legii în sensul alegerii primarilor în două tururi de scrutin. Altfel, capacitatea locală a PSD de a recoagula loialităţi servile îi va oferi acestuia şansă de a contraataca în forţă cu posibilitatea de a produce, apoi, o extrem de neplăcută surpriză la alegerile generale. Să nu uităm că dinamica votului la prezidenţiale este cu totul alta decât în cazul partidelor;

6. Rezultatul fără precedent al preşedintelui Iohannis este posibil să consolideze majoritatea parlamentară care a produs debarcarea guvernului PSD-Dăncilă, ceea ce îndepărtează posibilitatea declanşării alegerilor anticipate, însă. O atare posibilă consolidare este, paradoxal, în favoarea PSD şi în defavoarea PNL, căci o guvernare la termen poate oferi răgaz PSD să îşi revină;

7. O mică parte a electoratului PSD, care împărtășește valori creştin-ortodoxe şi creştine în general, dar care nu este în mod necesar de stânga, este posibil să înceapă să caute debuşeuri politice de extracţie creştină. Aşa cum spuneam acum câteva zile, o alternativă politică de Dreapta, de tip conservator, clasic liberal şi creştin-democrat – aşa cum este Alternativa Dreaptă, singura de acest fel de pe eşichierul politic autohton, de altfel – are obligaţia, printre altele, de a salubriza spaţiul public, prin extragerea din retorica stângii comunistoide, reprezentate de PSD&Co., a discursului pro-Creștin. În aceeaşi tonalitate antiseptică, nouă stânga, stânga neomarxistă, stânga corectă politic, de tip USR-PLUS, stânga fluidă sexual, stânga relativizantă moral și deconstructivistă identitar nu poate fi lăsată să îşi asume discursul “reformării” şi al “modernizării” societăţii;

8. Aceste alegeri prezidenţiale au produs un precedent cu potenţial toxic pentru logică democratică: alegerea unui preşedinte în absenţa dezbaterii directe între candidaţii cel mai bine plasaţi în cursa electorală. Dacă un asemenea format se va repeta, îmi este teamă că societatea românească are deschisă calea către vot cutumiar. Vot cutumiar care şubrezeşte fibra democraţiei şi care a făcut ca, în afară de cazul Emil Constantinescu – care s-a retras din cursă înainte ca aceasta să înceapă, toţi preşedinţii României să fi fost… măguliţi cu 2 (două!) mandate prezidenţiale, în virtutea psihologiei românilor care ne demonstrează că aceştia votează, în scrutinele prezidenţiale, cu preşedintele aflat deja în funcţie. O cutumă tristă şi periculoasă!

Daniel Uncu

COMMENTS

WORDPRESS: 0