Recent, fostul președinte Trump a intentat un proces de acțiune colectivă împotriva Twitter, Facebook și Google, în temeiul cenzurii lor partizane asu
Recent, fostul președinte Trump a intentat un proces de acțiune colectivă împotriva Twitter, Facebook și Google, în temeiul cenzurii lor partizane asupra punctelor de vedere opuse celor ale directorilor executivi și angajaților lor. Ulterior, Trump a vorbit cu Wall Street Journal, unde și-a rezumat succint cel mai convingător argument pentru inițierea procesului: „Dacă îmi pot face mie asta, vă pot face și vouă.“
În mod ironic, acest lucru reflectă declarația lui Bernie Sanders pentru New York Times din martie, anul trecut: „Ieri, Donald Trump a fost cel căruia i s-a interzis accesul, iar mâine ar putea fi altcineva“. Dacă Trump și Sanders au aceeași poziție privitor la cenzura Big Tech, problema merită mare atenție, analizează David Catron într-un articol The American Spectator.
Cu toate acestea, democrații și mass-media au respins sumar procesul de acțiune colectivă drept o manevră publicitară, insistând în același timp că „firmelor private“ nu li se aplică Primul Amendament. Dar nu este atât de simplu. Profesorul de drept de la UCLA, Eugene Volokh, scrie:
„Din punct de vedere istoric, legea americană a împărțit operatorii de sisteme de comunicații în trei categorii – producători, distribuitori și canale de comunicare – și a stabilit diferite standarde de răspundere pentru fiecare.“
Platformele de socializare se încadrează în categoria „canal de comunicare“. Acestea sunt similare cu operatorii obișnuiți, cum ar fi companiile de telefonie sau spațiile publice precum parcurile orașului, care niciunul nu poate exclude persoanele pe baza opiniilor lor politice. Volokh continuă cu:
„Cred că Congresul ar putea trata categoric platformele ca operatori obișnuiți, cel puțin în ceea ce privește funcția lor de găzduire. Dar ar putea, de asemenea, în mod constituțional, să ofere platformelor două opțiuni: (1) Să fie operatori obișnuiți, precum companiile de telefonie, scutiți de răspundere, dar obligați, de asemenea, să accepte toate punctele de vedere sau (2) să fie distribuitori ca librăriile, liberi să aleagă ce să găzduiască, dar cu obligații de răspundere (cel puțin pe bază de notificare și eliminare).“
Volokh nu este în niciun caz singura somitate juridică ce sugerează că platformele de socializare sunt similare cu operatorii obișnuiți și, prin urmare, sunt supuși reglementărilor Congresului sau legislativelor de stat. În aprilie anul trecut, judecătorul Curții Supreme, Clarence Thomas, a stârnit o isterie considerabilă în rândul Stângii, când a subliniat în opinia sa privind cazul Biden împotriva Knight că, la fel ca Twitter, Facebook și Google, trenurile și rețelele de comunicații sunt proprietate privată, însă legea le obligă să servească pe toată lumea.
Judecătorul Thomas a continuat cu precizarea că Legislativul a acordat platformelor de socializare imunitate față de anumite tipuri de procese, dar că „nu a impus responsabilitățile echivalente, precum nediscriminarea.“
Asta ne duce la subiectul protecției speciale de care se bucură platformele de socializare în temeiul secțiunii 230 din Communications Decency Act (CDA). Secțiunea 230 menționează: „Niciun furnizor sau utilizator al unui serviciu digital interactiv nu va fi considerat producătorul sau emitentul oricărei informații furnizate de un alt furnizor de conținut informațional.“
La aflarea veștii despre procesul de acțiune colectivă, Stânga a invocat robotic această legislație învechită din 1996, ca și cum ar constitui un decret sacrosanct și imuabil care îl împiedică în mod permanent pe Trump sau pe oricine altcineva să tragă la răspundere Big Tech pentru încălcarea Primului Amendament. Dar, după cum subliniază Joel Thayer în Newsweek, ceea ce Congresul poate da, tot el poate și anula:
„Congresul poate redacta o nouă lege pentru a împiedica platformele de pe internet să discrimineze utilizatorii care exprimă un anumit punct de vedere politic. … Un mod de a o face este să aplice legile spațiului public, care interzic platformelor să discrimineze utilizatorii în baza opiniilor lor politice. Astfel de măsuri nu sunt doar în conformitate cu spiritul Secțiunii 230, ci îl chiar duc mai departe.“
Mai mult, întrucât platformele de socializare s-au folosit tot mai des de protecțiile Secțiunii 230 pentru a cenzura conținutul și utilizatorii care se abat de la ortodoxia de stânga, această problemă va apărea, fără îndoială, pe agenda legislativă, dacă republicanii vor obține puținele locuri de care au nevoie pentru a-și recâștiga anul viitor majoritatea în Cameră și Senat.
Într-adevăr, legislația a fost scrisă deja. Toamna trecută, republicani din Senat, printre care Roger Wicker (R-Miss.), Lindsey Graham (R-S.C.) și Marsha Blackburn (R-Tenn.), au introdus Online Freedom and Viewpoint Diversity Act. Proiectul de lege va actualiza Secțiunea 230 pentru a reflecta realitățile online din 2021 și va impune o mai mare responsabilitate platformelor de socializare.
Chiar luna trecută, senatorul Marco Rubio (R-Fla.) a prezentat propunerea DISCURSE Act. Acest proiect de lege ar modifica Secțiunea 230 astfel încât, atunci când companiile dominante pe piață cenzurează în mod arbitrar anumite conținuturi sau puncte de vedere politice, ele nu vor mai primi protecții CDA.
Într-o declarație ce anunța legislația, senatorul Rubio a spus: „Big Tech a distrus reputația unui mare număr de americani, a interferat pe față cu procesul de alegeri prin interzicerea unor știri și a cenzurat fără temei subiecte importante, cum ar fi originile coronavirusului… Gata cu scutirile pe care le-au avut – este timpul să tragem la răspundere Big Tech.“ În același timp, un număr semnificativ de state vizează acțiuni împotriva platformelor de socializare pe tema cenzurii. După cum relatează New York Times,
„Republicanii, care dețin controlul deplin asupra a peste 20 de guverne de stat [23, mai exact], au fost activi în special în elaborarea proiectelor de legi cu care să fie ținută sub control puterea companiilor tech, inversând abordarea lor tradițională de a nu se atinge de ele. Pentru prima dată, unii au propus legi care să reglementeze modul în care platformele moderează conținutul, datorită percepției că firmele tech cenzurează figurile conservatoare.“
În mod previzibil, legislația de stat cea mai mediatizată este noua reglementare din Florida, care a stabilit că eliminarea candidaților politici de pe platformă de către companiile Big Tech va fi considerată ilegalitate. A primit brusc extrem de multă atenție atunci când un judecător federal numit de Clinton a acordat o ordonanță temporară care oprește implementarea legii.
Această piedică nu a surprins pe nimeni, iar biroul guvernatorului DeSantis a indicat deja că statul va face recurs la Curtea de Apel a Circuitului 11. Dar va fi o sarcină grea. Big Tech va cheltui sume uriașe de bani și va mobiliza armate de avocați pentru a-și menține monopolul pe piața ideilor. Întrebarea este: Vor cu adevărat oligarhii să se lupte cu toată lumea mereu?
Pentru că asta vor trebui să facă în cele din urmă. Dacă practicile lor de cenzură din ce în ce mai arogante creează îngrijorare în rândul ideologilor de stânga precum Bernie Sanders și a populiștilor de dreapta precum Donald Trump, își fac dușmani peste tot. Dacă procesul de acțiune colectivă al lui Trump eșuează, vor fi intentate altele. Dacă vor mitui destui corupți din Washington pentru a bloca inițiativele actuale ale Congresului, se vor face noi propuneri legislative. Dacă înving Florida, alte zeci de state se pregătesc de luptă.
Este dificil să ți-l imaginezi pe Mark Zuckerberg (sau Jack Dorsey) ca pe legendarul Horatius apărând podul. În cele din urmă, acești oameni se vor sătura de neplăceri, vor face o înțelegere și se vor întoarce la ceea ce fac în mod obișnuit în lumile lor ciudate.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS