De ce este importantă aselenizarea Indiei la Polul Sud al Lunii

Recent, India a devenit a patra țară care a realizat o aterizare fără probleme pe Lună, când nava spațială Chandrayaan-3 a aselenizat în apropierea Polului Sud al Lunii – prima din istorie în regiunea polară sudică, informează Rick Moran, PJ Media.

Prim-ministrul Indiei, Narendra Modi, a profitat de ocazie pentru a-și lăuda țara.

„Cu acest prilej de bucurie… aș dori să mă adresez tuturor oamenilor de pe glob“, a spus el.

„Succesul misiunii noastre pe Lună nu reprezintă un succes doar pentru India. Anul acesta, India are, de asemenea, președinția alianței G20. Strategia noastră privind un singur Pământ, o singură familie, un viitor comun rezonează în întreaga lume. Această abordare centrată pe om pe care o susținem și pe care o reprezentăm a fost bine primită la nivel universal. Misiunea noastră pe Lună are la bază aceeași abordare centrată pe om“, a adăugat Modi.

„Prin urmare, acest succes aparține întregii umanități și va fi de folos viitoarelor misiuni întreprinse de alte națiuni“.

Succesul Indiei a contrastat cu eșecul sondei lunare rusești Luna-25, care s-a prăbușit pe suprafața astrului cu două zile înainte. Practic, reușita Indiei a evidențiat cât de mult a decăzut programul spațial al Rusiei în ultimele decenii.

Aterizarea la Polul Sud al Lunii este deosebit de dificilă, având în vedere numărul mare de cratere și crevase care fac din această zonă una extrem de nepotrivită pentru aselenizări.

De asemenea, Polul Sud este expus mult mai puțin la lumina directă a soarelui, ceea ce face ca roboții alimentați cu energie solară să opereze mult mai greoi.

Iar temperatura de -110 grade Celsius, reprezintă, de asemenea, o provocare pentru orice robot să supraviețuiască aselenizării.

Citește și NASA prezintă ehipajul Misiunii Artemis II care va zbura spre Lună

Astfel, India a reușit o performanță pe care nicio altă mare putere spațială nu a realizat-o până acum. Dar de ce este Polul Sud atât de râvnit ca zonă de aselenizare? Miles O’Brien de la PBS explică:

„Dacă ai apă, dacă ai H2O, poți susține viața, evident. Dar poți crea și energie electrică, iar hidrogenul și oxigenul constituie de fapt combustibil pentru rachete. Prin urmare, ai putea alimenta rachete pentru a reveni pe Pământ sau poate chiar pentru a merge mai departe. Așadar, având în vedere toate aceste aspecte, cei care caută să exploreze spațiul cosmic consideră că locul acesta reprezintă o platformă de lansare extrem de atractivă“.

Într-adevăr, bogățiile universului ne vor fi la îndemână dacă găsim o modalitate de a reduce costul călătoriilor în spațiu la câțiva dolari pe kg în loc de câteva mii de dolari pe kg.

Este vorba de minerit, de producția în regim de gravitație zero și de o mulțime de alte posibilități comerciale interesante.

În prezent, costul per kg al unei lansări Falcon 9 este de 1520 de dolari, în timp ce în 2009 era de 10.000 de dolari pe kg. Cu cât acest cost va scădea, cu atât mai ușor va fi să lansăm platforme către asteroizi, să construim baze lunare care vor reprezenta următoarea etapă în explorarea spațială – exploatarea la modul concret a resurselor de pe Lună și de mai departe.

Misiunea Chandrayaan-3 de aselenizare în regiunea polară sudică a Lunii a costat 25 de milioane de dolari, o nimica toată în comparație cu cheltuielile spațiale americane. Însă programul spațial indian nu este un program de asistență socială pentru corporații gigantice precum Lockheed și McDonnell Douglas. Ei sunt extrem de serioși în ceea ce privește exploatarea comercială a spațiului.

Potrivit lui Miles O’Brien:

„Și cred că mai este ceva ce India a realizat și a făcut o investiție uriașă în ultimii trei ani. A dat frâu liber sectorului privat. În prezent, în India există aproximativ 140 de start-up-uri spațiale care atrag investiții de câteva sute de milioane de dolari. Astfel, ceea ce a realizat India este că nu numai că acest lucru îți conferă un prestigiu la nivel mondial.

Spațiul este un uriaș generator de bogăție. Și, pe măsură ce lucrurile devin mai simple și mai ieftine în spațiu, poți începe să te gândești cum să folosești spațiul în beneficiul oamenilor de pe Pământ. Nu doar să mergi și să înfigi un steag pe Marte, ci să ajuți fermierii să planifice mai bine culturile, să înțelegi schimbările climatice, să înțelegi mai bine tiparele noastre meteorologice.

India a devansat SUA prin aselenizarea în regiunea polară sudică a Lunii. Întrebarea care se pune nu este dacă SUA este capabilă să recuepreze decalajul. Ci dacă SUA este interesată, ca națiune, să o facă.

Tribuna.US