HomeȘtiri Externe

De ce Europa nu își va exploata rezervele uriașe de gaze naturale

De ce Europa nu își va exploata rezervele uriașe de gaze naturale

Pe măsură ce prețurile la energie continuă să crească în Europa, prețul gazelor ridicându-se recent cu 26% după ce Rusia a oprit livrările prin Nord S

Pe măsură ce prețurile la energie continuă să crească în Europa, prețul gazelor ridicându-se recent cu 26% după ce Rusia a oprit livrările prin Nord Stream 1, dezbaterea extrem de controversată privind procedura de fracking se reaprinde acum pe continent, condusă de un nou prim-ministru britanic care susține combustibilii fosili, informează un articol Yahoo Finance.

Uniunea Europeană – din care Marea Britanie nu mai face parte – intenționează să înlocuiască două treimi din importurile de gaze rusești până la sfârșitul anului, deși analiștii avertizează că încercarea sa va eșua.

În 2021, UE a importat aproximativ 155 miliarde de metri cubi (bcm) de gaze naturale din Rusia. Din nefericire, înlocuirile propuse de blocul comunitar spre realizare până la sfârșitul anului 2022 – care includ diversificarea cu GNL (gaz natural lichefiat), energie din surse regenerabile, eficiența termică, diversificarea conductelor, biometanul, acoperișurile solare și pompele de căldură – se ridică doar la aproximativ 102 bcm anual, potrivit datelor REPowerEU al Comisiei Europene.

Susținătorii extracțiilor prin procedura fracking afirmă că potențialul de gaze de șist al Europei este în prezent mai necesar ca oricând, deși Germania, Franța, Olanda, Scoția și Bulgaria au interzis anterior procedeul. Acum, dezbaterea a fost reaprinsă de recentele măsuri luate de Regatul Unit.

Noul prim-ministru al Marii Britanii, Liz Truss, a anunțat că Regatul Unit ridică moratoriul din 2019 privind extracția gazelor prin fracking, țara sa încercând să crească resursele interne de energie și să ajute familiile și afacerile care se zbat să plătească facturile uriașe.

Ridicarea interdicției are loc la doar trei ani după ce guvernul a încetat să mai susțină procedura fracking, întrucât autoritatea care monitorizează industria petrolului și a gazelor naturale a stabilit că „nu este posibil, cu ajutorul tehnologiei actuale, să se estimeze cu exactitate probabilitatea unor cutremure asociate procedurii“.

Marea Britanie operează doar două puțuri de extracție a gazelor de șist în Lancashire, sub egida Cuadrilla Resources. Directorul general al Cuadrilla, Francis Egan, a salutat ridicarea interdicție:

„Aceasta este o decizie perfect rezonabilă care recunoaște că maximizarea producției de energie a Marii Britanii este un aspect vital dacă vrem să depășim actuala criză energetică și să reducem riscul ca aceasta să se repete în viitor.

În lipsa măsurilor enunțate astăzi, Regatul Unit ar urma să importe peste două treimi din gazul său până la sfârșitul deceniului, expunând populația și afacerile britanice la un risc suplimentar de penurie și de creștere a prețurilor pe viitor“.

În ciuda disperării sale, este puțin probabil ca restul Europei să-i urmeze exemplul – chiar dacă s-au reaprins discuțiile legat de potențialul Europei pe acest domeniu și motivele pentru care nu este exploatat.

Gazele de șist în Europa

Potrivit estimărilor, Europa are resurse mai bogate de gaze de șist decât SUA. Cu toate acestea, doar Ucraina utilizează masiv procedura, reușind să scape de dependența de gazul rusesc cu ani în urmă.

În Europa, procedura fracking a reprezentat multă vreme un subiect controversat, în mare parte din cauza densității populației. Ucraina nu e America de Nord.

În 2016, Cuadrilla Resources a obținut permisiunea de a pune în funcțiune patru puțuri de extracție prin fracking în Marea Britanie, punând capăt unor lupte de ani de zile cu autoritățile locale.

Cu cinci ani înainte, compania fusese forțată să înceteze activitatea de forare după ce guvernul a impus un moratoriu de un an asupra procedurii din cauza cutremurelor provocate de o sondă de explorare a companiei Cuadrilla în nord-vestul Angliei.

În 2013, activitățile de forare ale companiei au fost din nou perturbate după ce sute de protestatari au campat într-un mic sat la sud de Londra și au forțat conducerea să oprească sondele.

În 2012, protestatarii din Zurawlow, un oraș din estul Poloniei, au reușit să blocheze cu succes un sit de fracking, în timp ce activiștii Greenpeace au invadat o platformă de extracție a gazelor de șist în Danemarca.

Opoziția puternică a publicului – precum și îngrijorările legate de taxe, întârzierile provocate de legislație și rezultatele proaste indicate de câteva sonde de testare – a alungat investitorii.

Exxon Mobil (NYSE: XOM), Chevron (NYSE: CVX) și TotalEnergies (NYSE: TTE) au fost nevoite să renunțe la proiectele din Polonia după ce testările s-au dovedit dezamăgitoare. Fluxurile slabe de gaze au împiedicat progresul și în Danemarca, compania Total renunțând la extracția de gaze de șist în această țară.

În Europa, principala problemă cu extracția prin fracking este că unele dintre condițiile care au stimulat domeniul respectiv în SUA nu există aici. În majoritatea țărilor, statul, și nu proprietarii privați de terenuri, este cel care deține drepturile asupra petrolului și gazelor din sol.

În SUA în schimb, partea proprietarilor de terenuri poate reprezenta până la o optime din veniturile din producție. Practic, asta înseamnă că europenii nu au mari câștiguri financiare din extracția prin fracking.

Pentru a crește susținerea publică pentru această tehnologie, guvernul britanic și unele companii au propus anterior plăți directe către persoanele afectate de procedură.

Însă grupurile de protecție a mediului s-au opus cu vehemență acestei inițiative, calificând astfel de plăți drept mită. Nu ajută nici faptul că, în Europa, densitatea populației este de peste 3 ori mai mare decât cea din Statele Unite, ceea ce alimentează protestele „nu aici, unde locuiesc eu“.

De exemplu, în trecut, multe proiecte rurale au fost respinse pentru că ar aduce camioane și echipamente folosite la fracking pe drumuri pitorești care datează din epoca romană.

Gazprom a declarat anterior că dificultatea de a găsi terenuri nepopulate în Europa și suficientă apă pentru exploatarea gazelor de șist va menține interesul pentru gazul rusesc.

Lucrurile stau chiar mai bine pentru Rusia: poate produce gaz cu aproximativ o șesime din costurile pe care le implică forarea în Marea Britanie.

Chiar și după zeci de ani de utilizare a procedurii în SUA, mulți europeni consideră încă tehnica drept insuficient testată.

Va fi interesant de văzut dacă prețurile record la energie îi vor convinge în sfârșit pe europeni să se răzgândească în privința extragerii gazelor de șist.

Mai multe națiuni europene au revenit deja la utilizarea cărbunelui la niveluri record pentru a susține funcționalitatea rețelelor electrice, renegând astfel obiectivele climatice.

Dar iată de ce s-ar putea ca ecologiștii să aibă totuși câștig de cauză: studiile au arătat că, deși gazele naturale produc mai puțină poluare decât cărbunele și au redus emisiile de gaze cu efect de seră, procedura fracking poate anula aceste beneficii.

Această metodă de extracție produce mai multă poluare decât arderea cărbunelui, în special din cauza emisiilor directe de dioxid de carbon și metan, ambele gaze cu puternic efect de seră.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0