De ce Michigan trebuie să se aștepte la pene de energie electrică

Oricâte speranțe și-ar fi făcut populația locală cu privire la salvarea centralei nucleare Palisades din Michigan, acum este prea târziu. Pe 20 mai, centrala s-a închis, luând cu ea 6,5% din producția de energie electrică a statului și 15% din energia curată generată acolo.

Pentru locuitorii din Michigan, asta înseamnă prețuri mai mari la energie electrică și surse de producere mai puțin fiabile, analizează Jason Hayes pentru WSJ.

Într-un fel, închiderea centralei nu a constituit o surpriză. Fusese programată de mai bine de cinci ani. Ce s-a schimbat? Luna trecută, guvernatorul democrat Gretchen Whitmer s-a pronunțat în favoarea menținerii ei în regim funcțional.

Pe 20 aprilie, Whitmer a formulat o primă solicitare către un program de finanțare al administrației Biden, destinat să prelungească durata de viață a centralelor nucleare aflate în pericol.

Solicitarea sa a fost mai mult de fațadă – a făcut-o după aproape patru ani de tăcere cu privire la energia nucleară, în general, și uzina Palisades, în mod specific.

Chiar și în recent publicatul său plan climatic se menționa doar în treacăt energia nucleară, concentrându-se în schimb pe construirea a tot mai multe surse de energie regenerabilă dependente de vreme.

Guv. Whitmer știa că pentru a menține în funcțiune centrala era nevoie de asumarea unor angajamente pe termen lung, greu de obținut, dar cu toate acestea a amânat anunțul până când uzina mai avea doar câteva săptămâni de viață.

Ea știa, de asemenea, că operatorul centralei, Entergy, declarase de ani de zile că dorea să renunțe la afacere. Fără cumpărători interesați să preia operațiunile, compania și-a menținut intenția fermă de a închide Palisades, indiferent de planurile concepute de Lansing sau Washington.

Se prea poate ca Whitmer să fi așteptat atât pentru că o acțiune târzie nu mai prezenta dezavantaje politice. Aliații ei ecologiști din Sierra Club și din alte părți știau că, indiferent ce se spunea în comunicatele ei de presă, închiderea uzinei era un lucru sigur.

Însă declarațiile sprijinind menținerea în funcțiune a centralei au apărut cu titluri de o șchioapă în presă, creând locuitorilor din stat impresia că guvernatorul lor a derulat o campanie curajoasă până la final.

Acesta este un mesaj important mai ales pentru membrii de sindicat, care susțin în general energia nucleară. Doar la uzina Palisades erau angajate 600 de persoane, membri de sindicat, fiecare reprezentând un potențial vot cheie într-un stat disputat de ambele partide.

Închiderea centralei lasă statul într-o poziție precară. Michigan va trebui să facă acum față pierderii bruște a celor peste șapte milioane de megawați oră de electricitate pe care uzina îi producea în 2021. De asemenea, va trebui să se descurce și fără termocentrala Campbell, programată a se închide și ea în următorii câțiva ani.

În timp ce ecologiștii se bucură de aceste închideri, consumatorii și întreprinderile din Michigan vor suporta consecințele, sub forma unor tarife mai mari pentru servicii de electricitate mai puțin fiabile.

Exploatarea centralelor nucleare și pe cărbune deja existente este, în medie, de 2 până la 3 ori mai puțin costisitoare decât construirea de noi centrale eoliene și solare. Cu toate acestea, companiile de utilități din statul Michigan aleg varianta din urmă, mai scumpă și mai puțin sigură.

Citește și Democrații se zbat să explice prețurile ridicate la energie

Decenii de mandate și subvenții au ajutat Michigan să instaleze un mare număr de panouri solare și peste 1 500 de turbine eoliene. Dar toate combinate încă nu pot produce aceeași cantitate de energie ca uzina Palisades.

Nu există o cale viabilă din punct de vedere economic de a crește producția eoliană sau solară pentru a înlocui energia pierdută, cu atât mai puțin pentru a satisface nevoile energetice tot mai mari ale statului.

Că tot veni vorba, biroul guvernatorului a evitat să precizeze că energia eoliană și solară depind în totalitate de condițiile meteo. Trebuie să existe ca rezervă energie produsă de centralele nucleare, pe cărbune și pe gaz în perioadele destul de lungi cu zile înnorate și fără vânt, când turbinele și panourile solare nu produc nimic.

Cu toate acestea, sursele de energie fiabile sunt cele luate în prezent în vizor pentru a fi eliminate.

Este nevoie de o abordare diferită, mai sănătoasă, pentru că se anunță pene de curent.

Midcontinent Independent System Operator, care controlează infrastructura de transport a energiei electrice din Michigan, precum și din alte 15 state și din provincia Manitoba, avertiza în aprilie că vara aceasta „producția de energie electrică disponibilă în mod normal“ ar putea să nu fie suficientă pentru a împlini necesitățile.

Un raport mai recent al North American Electric Reliability Corporation a reiterat îngrijorătorul avertisment, descriind un „risc ridicat de situații de urgență energetică în vârful de sezon din vară“ în mare parte din SUA.

Avertismentele NERC și MISO arată că ne întoarcem la tacticile folosite de strămoșii noștri: să ne rugăm pentru vremea bună, astfel încât să putem trece cu bine peste verile fierbinți și iernile reci.

Eliminarea surselor fiabile de energie precum centrala Palisades va face ca astfel de rugăciuni pline de râvnă să fie enunțate tot mai des.

Acestea sunt contradicțiile agendei climatice. Pretinde mai multă energie curată, dar elimină în același timp energia nucleară nepoluantă. Promite fiabilitate și costuri reduse, dar aduce familiile și creatorii de locuri de muncă la punctul la care să se întrebe dacă luminile vor rămâne aprinse și să spere că facturile nu vor crește și mai mult.

Și, după cum observăm în Michigan, îi împinge pe politicieni să adopte politici dăunătoare și apoi să pretindă că iau măsuri pentru a rezolva dezastrul pe care chiar ei l-au creat.

Traducere și adaptare
Tribuna.US