De ce NU Iohannis?

De ce NU Iohannis?

În 2014, după alegerea lui Iohannis în funcția de președinte, prim ministrul PSD Ponta i-a oferit să demisioneze, însă Iohannis l-a refuzat. Apoi nu a mai scăpat de el.

În campania pentru parlamentarele din 2016 nu s-a implicat mai deloc (ca și Cioloș dealtfel), iar rezultatul s-a văzut – în Sibiu, județul său, au votat numai 36% din alegători (o scădere dramatică de la 80% în 2014).

Apoi, de frică suspendării a numit toți prim miniștrii propuși de PSD (inclusiv pe Dancila)- singură excepție a fost Sevil Saideh pe care a respins-pe baza unei antenționari venite de la serviciile de informații din Occident – doamna Saideh avea soțul cetățean sirian, colaborator al lui Bashar Al Assad).

A avut mereu reacții lente, sau uneori deloc la mai toate evenimentele importante.

Nu și-a îndeplinit nici atribuțiile executive (cele legate de numirea de ambasadori – de pildă România nu are ambasador în Canada de 3 ani încoace, sau de șefi de servicii de informații – SIE a stat 2 ani fără director), nici pe cele reprezentative (declarații, luări de poziție, conform cu Constituția).

Nu a reușit să numească în 5 ani un guvern favorabil care să îi aplică planul (care o fi fost acela – de acum 5 ani).

Nu a participat la nici o ședința de guvern, deși avea dreptul să le prezideze.

Nu mă așteptam să promoveze activ referendumul din 2018, dar nici să numească “infatuați” cărora să le dai cu flit, sau “fanatici religioși” pe cei ce l-au promovat.

Iar acum, în timpul campaniei, disprețuiește electoratul și nu participa la nici o dezbatere. În schimb, cere un al doilea mandat, ca să poată continuă să facă același lucru.

De aceea zic si eu: Pas!

Gabriel Purcarus

 

COMMENTS

WORDPRESS: 0