Deși stimulentele și tradiția nu încurajează la așa ceva, oficialii din industria auto mai scapă din când în când câte un adevăr important, analizează
Deși stimulentele și tradiția nu încurajează la așa ceva, oficialii din industria auto mai scapă din când în când câte un adevăr important, analizează Holman W. Jenkins Jr. pentru WSJ.
Bob Lutz, în prezent pensionat, care a ocupat funcții de conducere la Ford, GM și Chrysler, a sugerat cu regularitate că guvernul ar trebui să înceteze cu prostiile privind economia de combustibil și să introducă o taxă pe benzină dacă vrea ca americanii să cumpere vehicule cu autonomie ridicată.
Răposatul Sergio Marchionne de la Fiat și Chrysler a numit în mod justificat politica Obama privind economia de combustibil un „mandat pentru vehiculele electrice“.
Neoficial, un reprezentant Toyota s-a plâns de respectivele reguli că ar fi un „al doilea ajutor pentru Detroit“, datorită excepției privind automobilele de tip pick-up truck și SUV-uri de dimensiuni mari cu motor pe benzină fabricate în SUA.
Anul trecut, cineva din industria producătoare de automobile mi-a trimis un e-mail în care critica un articol de-al meu invocând practic propriul meu argument (un fenomen tipic): Americanii vor mașini mari.
Detroit este stimulat prin intermediul așa-numitei „chicken tax“ să-și scoată tot profitul din camionete și SUV-uri cu motoare mari, alimentate cu benzină, în același timp fabricând pentru guvern vehicule „conforme“ care generează pierderi.
Aspectul pe care nu a reușit să-l rețină din argumentul prezentat de mine: Aceste politici și realități ale pieței determină constructorii de automobile să producă exact tipul greșit de vehicule electrice, dacă scopul (după cum se susține) este reducerea emisiilor de carbon.
Jim Farley de la Compania Ford, deși nu reușește să se alăture panteonului celor ce dezvăluie adevărul, a recunoscut anul trecut că Ford avea nevoie de un profit mai substanțial din sectorul automobilelor pe benzină pentru a acoperi pierderile din departamentul vehiculelor electrice.
De curând, el a redus considerabil obiectivele Ford în ceea ce privește producția de EV, pe motiv că firma pierdea prea mulți bani cu acestea.
Citește și Bula vehiculelor electrice începe să se dezumfle
Nu se califică să intre în lista grăitorilor de adevăr pentru că nu a fost dispus să-l enunțe pe de-a-ntregul. Reglementările noastre privind economia de combustibil sunt incurabil de stupide nu pentru că liderii noștri ar fi neapărat proști, ci pentru că o structură regulatorie învechită ne ține blocați într-o politică stupidă.
Rezultatul final este un șir complicat de acțiuni care, la modul real, nu servesc niciunui scop, nu aduc niciun beneficiu clar pentru poporul american sau pentru climă, așa cum inclusiv Ministerul Transporturilor din SUA a fost nevoit recent să admită public, în Registrul Federal.
O dovadă gen Rube Goldberg privind dependența de calea tradițională, aceste reguli au fost create dintr-un singur motiv (penuria de gaze din anii 1970), cu noi raționamente adoptate periodic în funcție de shibboleth du jour (poluarea aerului, încurajarea producției de autoturisme de mici dimensiuni în fabricile naționale, independența energetică, combaterea schimbărilor climatice).
Cu toate acestea, după cum recunoaște în prezent guvernul nostru în acte oficiale, indiferent de scopul declarat, aceste reglementări generează mai multe costuri decât beneficii.
De asemenea, taxa LBJ din 1964 există fără a avea vreun scop util. Promulgată pentru a interzice accesul pe piața americană al unei camionete VW, acest tarif de 25% pentru pick-up truck-urile și SUV-urile mari importate este în prezent concesia financiară finală în jurul căreia se învârte industria americană.
Vă place F-150? Foarte bine, pentru că plătiți pentru toți ceilalți.
Inserarea unei noi priorități privind vehiculele electrice în structura de impozitare deja existentă în industria noastră este ca și cum am călători în secolul al XIX-lea pentru a adăuga un ornament LBGTQ în pomii de Crăciun de atunci.
Este absurd. În prezent, profitul extra generat de sectorul de pick-up truck-uri subvenționează vehiculele electrice supradimensionate ale bogătașilor; înainte subvenționau berlinele mici, generatoare de pierderi, ale celor cu venituri modeste.
Scopul companiilor auto rămâne neschimbat, adică acela de a pierde cât mai puțini bani posibil. Prin urmare, acestea produc vehicule electrice gigantice, cu baterii la fel de gigantice, tocmai pentru că, așa cum subliniază cel care mi-a trimis e-mailul, consumatorii sunt dispuși să cheltuiască pe ele sume de bani pe care nu sunt dispuși să le cheltuiască pe un automobil electric mic și eficient.
Însă aceste vehicule electrice de dimensiuni mari sunt contraproductive dacă reducerea emisiilor de dioxid de carbon rămâne justificarea pentru subvenționarea lor. Iată, această realitate este clară și pentru The Economist, un susținător înfocat al vehiculelor electrice.
Publicația și-a intitulat un articol recent: „Epidemia de obezitate a vehiculelor electrice“.
Ceea ce ne atrage atenția asupra unei probleme mai mari. După 236 de ani de existență continuă, lucru rar întâlnit în istoria lumii, guvernul nostru este învăluit în pânze de păianjen – structuri politice imuabile, care nu mai servesc niciunui scop util.
Aceasta îi transformă pe politicienii noștri în niște cinici, de diferite tipuri, e adevărat, variind între cinismul de tip establishment, de tip play-along al unui Barack Obama sau de tip meta, „wrecking ball“ al lui Donald Trump.
Oricare ar fi scopul declarat al reglementărilor noastre privind economia de combustibil în această săptămână, în această lună, în acest an, recomandarea lui Lutz de la GM rămâne în continuare validă. Fie institui o taxă mare pe benzină, fie renunți și lași forțele pieței să decidă ce mașini vor fi create spre vânzare.
Așa cum a demonstrat Tesla, mașinile electrice ar fi în continuare o atracție. Consumatorii le doresc. Tehnologia este în vogă. În ambele variante, nu ar fi mari diferențe între cantitatea de CO2 emisă la nivel global, datorită relației preț-efect expusă în nenumărate articole.
Doar cantitatea de ipocrizie și risipa economică care o însoțește ar fi mult redusă.
Tribuna.US
COMMENTS