HomeActualități Americane

De ce raportul care îl exonerează pe Trump de legături cu Rusia este important pentru democrație

De ce raportul care îl exonerează pe Trump de legături cu Rusia este important pentru democrație

Doi procurori speciali, o serie de rapoarte ale inspectorilor generali și șase ani mai târziu, națiunea are în sfârșit mai multe detalii despre anchet

Doi procurori speciali, o serie de rapoarte ale inspectorilor generali și șase ani mai târziu, națiunea are în sfârșit mai multe detalii despre ancheta FBI privind coluziunea cu Rusia a campaniei lui Donald Trump din 2016.

Raportul final al procurorului special John Durham arată clar că un FBI părtinitor a funcționat pe post de canal de dezinformare în favoarea campaniei Hillary Clinton prin intermediul unei investigații secrete pe care agenția nu ar fi trebuit să o demareze, analizează WSJ.

Raportul de 306 pagini al lui Durham publicat recent este mult mai cuprinzător decât cel prezentat de procurorul special inițial, Robert Mueller.

Durham a dezvăluit deja o parte din poveste odată cu acuzațiile aduse cetățeanului rus Igor Danchenko și avocatului democrat Michael Sussmann. A pierdut procesele respective, deși capetele de acuzare au descris modul în care campania Clinton a folosit cetățeni străini, o firmă de investigare a opoziției și pioni politici din interior pentru a furniza FBI-ului și mass-mediei minciuni privind coluziunea dintre Trump și Rusia.

Raportul Durham oferă o imagine mai detaliată a complicității FBI sub conducerea fostului director James Comey și a adjunctului său, Andrew McCabe. Acesta evidențiază un FBI care „a eșuat în a-și îndeplini importanta misiune de a acționa strict conform legii“. Iată câteva dintre constatările enumerate:

Nu a existat nicio bază pentru demarearea unei investigații.

FBI nu avea „nicio dovadă reală de coluziune“ între campania Trump și Rusia atunci când și-a încălcat propriile standarde și a sărit mai mulți pași pentru a iniția o anchetă detaliată, inclusiv anchetarea a patru membri ai campaniei Trump.

Pretextul pentru anchetă – o conversație întâmplătoare între consilierul neremunerat al lui Trump, George Papadopoulos, și un diplomat australian – a fost atât de șubred încât agenții FBI s-au plâns că era „slăbuț“, iar serviciile secrete britanice și-au exprimat dubiile.

FBI a inițiat ancheta fără a interoga pe cineva, fără a folosi „instrumente analitice standard“ și fără a examina informațiile – care ar fi arătat că nicio agenție americană nu avea dovezi indicând o coluziune.

Părtinire

Raportul Durham arată clar că ostilitatea părtinitoare a jucat un rol în această anchetă. Raportul menționează o „înclinație evidentă“ de a investiga pe baza unei „prejudecăți împotriva lui Trump“ și a unor „sentimente ostile pronunțate“ din partea unor investigatori-cheie, printre care a fostului agent Peter Strzok și a foștilor avocați FBI Lisa Page și Kevin Clinesmith.

Standarde duble

Raportul enumeră mai multe situații în care FBI a fost îngrijorat că reprezentanți ai unor guverne străine căutau să exercite influență prin donații către campania Clinton sau către Fundația Clinton.

Cu toate acestea, într-un caz din 2014, FBI a tergiversat obținerea unui mandat FISA deoarece – potrivit unui agent – „erau destul de precauți în ceea ce o privește pe HRC în ideea că ar fi putut deveni următorul președinte“ iar FBI era îngrijorat de ideea de a interfera cu o viitoare campanie prezidențială.

FBI a furnizat unui reprezentant al lui Clinton o „informare defensivă“ cu privire la pericolele reprezentate de actori externi. Trump nu a beneficiat de așa ceva.

Ignorare voită

Raportul prezintă numeroase exemple în care FBI-ul a ignorat dovezile că era folosit de campania Clinton pentru a-i face jocurile politice murdare. Printre acestea se numără informațiile pe care guvernul le-a primit în iulie 2016, potrivit cărora Hillary Clinton ar fi aprobat „o propunere a unuia dintre consilierii săi de politică externă de a-l defăima pe Donald Trump prin stârnirea unui scandal legat de o interferență a serviciilor de informații rusești“.

Fostul director al CIA, John Brennan, i-a informat despre acest lucru pe președintele Barack Obama, pe vicepreședintele Joe Biden, pe procurorul general Loretta Lynch și pe Comey, însă FBI-ul a ignorat informația.

La fel a procedat și atunci când a aflat că autorul faimosului Steele Dossier, Christopher Steele, lucra pentru campania Clinton și că acesta împreună cu firma de investigare a opoziției Fusion GPS răspândeau dezinformare în presă.

A ignorat, de asemenea, declarațiile date de Page și Papadopoulos în înregistrări secrete ale FBI.

Dezinformare rusă

Raportul precizează că doi membri ai serviciului de informații al Rusiei „erau la curent cu investigația electorală a lui Steele la începutul lunii iulie 2016“ – când fostul spion a contactat inițial FBI cu dosarul său – și că, în consecință, sursele sale ar fi putut fi „compromise“. Ceea ce înseamnă că ancheta FBI care a zguduit politica americană timp de trei ani e posibil să fi început ca o operațiune a serviciilor secrete rusești.

Toate acestea pun sub semnul întrebării oficialitățile responsabile de supervizarea FBI-ului, al cărui director raportează procurorului general. Unde erau doamna Lynch și adjunctul său, Sally Yates?

Potrivit raportului, adjunctul procurorului general, Stuart Evans, și-a exprimat îngrijorarea referitor la investigație, dar Comey l-a ignorat, iar cei de rang înalt din cadrul Departamentului de Justiție s-au eschivat de la datoria lor.

Mass-media a fost, de asemenea, un complice extrem de activ în această înșelătorie, dar nu a existat nici cea mai mică urmă de indignare sau măcar introspecție cu privire la faptul că au fost folosiți. Majoritatea ignoră efectiv Raportul Durham, deoarece nu a fost pus sub acuzare niciun personaj nou.

Implicarea presei în povestea coluziunii a adus daune incalculabile credibilității sale și este unul din principalele motive pentru care o mare parte a națiunii nu crede nimic din ceea ce citește sau aude despre Donald Trump.

Echipa Durham merită apreciere pentru că nu a recurs la scurgeri de informații, la insinuări sau la acțiuni politizate – exact comportamentul FBI pe care îl critică. În raport se specifică faptul că, dacă rezultatele „îi lasă pe unii cu impresia că nedreptățile sau conduita necorespunzătoare au rămas nepedepsite, acest lucru nu se datorează faptului că Biroul a ajuns la concluzia că nu au existat astfel de nedreptăți sau abateri“, ci mai degrabă faptului că „legea nu consideră întotdeauna că raționamentul eronat al unei persoane, chiar și îngrozitor de eronat“ reprezintă o infracțiune.

FBI a reacționat în urma publicării raportului susținând că a „implementat deja zeci de măsuri corective“ care, dacă ar fi fost puse în aplicare în 2016, ar fi „prevenit“ acest dezastru. Durham pare să fi prezis această manevră jalnică de eschivare, raportul său oferind o replică incisivă.

Concluzia sa atrage atenția că nu recomandă „schimbări masive“ în ceea ce privește îndrumările sau politicile FBI, deoarece capacitatea agenției de a-și îndeplini responsabilitățile „depinde de integritatea oamenilor care depun un jurământ… Ca atare, soluția nu este instituirea unor noi reguli, ci respectarea mai strictă a celor existente“, și anume principiile de bază ale FBI, „Loialitate, Curaj și Integritate“.

Minciuna coluziunii cu Rusia și dezinformarea publicului este un lucru pe care nu ar trebui să-l dăm uitării. Faptul că establishmentul de la Washington refuză să recunoască rolul avut în această înșelătorie este unul dintre motivele pentru care atât de mulți americani nu mai au încredere în instituțiile publice.

Va dura ani de zile pentru ca funcționarii publici onești să repare răul făcut, dar Raportul Durham reprezintă un bun început.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0