DE CE ROMANIAN HERITAGE CENTER – Centrul ”Origini Românești” în SUA ? – (partea 3)

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

PRIETENII NE SPUN DE CE

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

Biblioteca

Fie din cauza presiunilor politice, religioase sau economice, o mulțime de imigranți, la fel ca familia mea, și-au părăsit țara natală în căutarea unei vieți mai bune. S-au dezrădăcinat și au lăsat orbește totul în urma lor, mai puțin orice și tot ce puteau împacheta în 2 valize. Ei căutau să lase ce e mai rău în urmă și sperau să găsească ce e mai bun pe acest ”nou pământ” pe care apoi l-au numit ”acasă”.

Ceea ce i-a confruntat de fapt a fost un vid în care, dacă nu au fost atenți, identitatea lor culturală urma să se pierdă, încercând în același timp să se încadreze noilor standarde, să se ”integreze”. Absența tradiției și a familiarității a acționat ca un deșert pentru noul imigrant care, atunci, a căutat alinare în oaza comunității. Aceste instituții etnice sunt esențiale pentru continuarea identității unice a unui imigrant, în special în momentele în care acesta caută să se asimileze într-o nouă societate. Comunitatea este, astfel, nucleul din care au izvorât valorile și identitatea mea. Comunitatea mea mi-a oferit o privire asupra tradițiilor, limbii și culturii, pe care nu le-aș putea experimenta niciodată în același mod dacă nu m-aș întoarce în țara de origine.

Până de curând, eșantionarea oricăror experiențe culturale a fost modelată de o serie de factori:
1. Ce și-au amintit membrii comunității despre practicile lor tradiționale odată ce s-au reunit?
2. Care dintre aceste practici, tradiții și obiceiuri le-au ales, și de ce?
3. Cu ce ​​a fost de acord comunitatea din aceste elemente alese ca fiind „identitate etnică autentică”?

Ei bine, în medicină, avem zicala: „Dacă nu a fost consemnat în scris, nu s-a întâmplat”.

Orice societate este limitată în capacitatea sa de a crește, de a se dezvolta și de a prospera dacă nu are acces la ce s-a consemnat cu responsabilitate și sârguință pe hârtie despre trecutul său. Cum poate o cultură să învețe unde și cum a fost, ce a îndurat de-a lungul timpului, care sunt valorile sale acum și cum au evoluat? Cum poate societatea să evite greșelile făcute, pentru a nu repeta aceeași nebunie? Ca subgrup al societății, o cultură este ușor diferită. O etnie poate dispărea într-un vortex societal destul de ușor, dispărând pentru toate vârstele. Am văzut că acest lucru se întâmplă în mod repetat de-a lungul istoriei.

Deci, ce poate face o comunitate pentru a-și evita pieirea? Prin menținerea propriei istorii. Cum pot copiii născuți aici din familii de imigranți să învețe, să experimenteze și să-și mențină limba, obiceiurile, tradițiile și folclorul? Prin scrierea, documentarea și accesul la cărțile care încearcă să explice existența lor. Cred că răspunsul la toate acestea în mod cert este: O bibliotecă. Nu trebuie considerat un lux, ci o necesitate pentru ca orice comunitate să persevereze. Suntem sortiți propriilor noastre „epoci întunecate” etnice dacă nu ne asigurăm că va exista un loc în care să ne adăpostim cele mai prețioase comori, cărțile, documentele, filmele etc.

Deși este adevărat că tehnologia încearcă să înlocuiască „înscrisul pe hârtie”, în vremuri de acces limitat la aceste progrese și sisteme tehnologice, sau în vremuri de tiranie, istoria și cunoștințele comunității noastre vor continua să trăiască păstrate în cărțile și arhivele noastre. Chiar dacă scrisul nostru va fi găsit ascuns în subsoluri și sub podeaua vieții noastre, ele vor fi o amintire, o amintire despre noi, despre cine am fost, suntem și vom deveni pentru generațiile care vor urma. Cât am fost și încă suntem binecuvântați și avem oportunitățile minunate oferite în noua noastră țară adoptivă, haideți să avem și propria noastră bibliotecă.

Dorina S. Scăunaș, MD

FOTO TOP: Revelion 1971- Dr. Dorina Scăunaș împreună cu părinții: George & Tatiana Sarafolean, și Georgiana, sora mai mică
Dr. Dorina Scăunaș a imigrat în SUA din România (Timișoara) împreună cu părinții la vârsta de 6 luni.

FOTO CENTRU: Dr. Dorina Scăunaș împreună cu soțul Michael Scăunaș