Decizia Curții Supreme privind avortul este un triumf pentru democrație

Am auzit cu toții afirmația că anularea precedentului Roe vs Wade ar constitui o amenințare fundamentală la adresa democrației noastre. Această afirmație și vocile care o susțin vor fi din ce în ce mai puternice, mai vehemente și mai violente după decizia istorică a Curții Supreme a SUA în cazul Dobbs vs Jackson Women’s Health Organization.

Respectiva afirmație este complet falsă. De fapt, ceea ce tocmai s-a petrecut este mai degrabă un triumf al democrației decât al cauzei pro-viață. Putem spune pe bună dreptate că această decizie ar putea fi cea mai importantă victorie pentru protejarea procesului democratic pronunțată vreodată de Curtea Supremă, analizează Michael Farris pentru Newsweek.

Cum așa?

Cu toții am auzit că decizia din cazul Roe era rezumată astfel: „Curtea Supremă a legalizat avortul“. De fapt, în ultima lună, The New York Times, National Public Radio și multe alte canale importante de știri au folosit această formulare pentru a o descrie.

O astfel de formulare descrie un proces legislativ. Și, după cum ar trebui să știm cu toții, Articolul I, Secțiunea 1 din Constituție acordă toată autoritatea legislativă federală Congresului. Instanțele nu ar trebui să „legalizeze“ nimic. Aceasta este treaba legislativelor.

Opinia temeinic documentată a judecătorului Samuel Alito arată foarte clar că precedentul Roe a fost un act de putere judiciară brută – ceea ce înseamnă practic că Instanța Supremă a luat o decizie politică privind avortul, în loc să interpreteze în mod corespunzător limbajul și sensul stipulat în Constituție.

Înainte de Roe, fiecare stat impunea măcar anumite limitări în ceea ce privește avortul. Și nu există absolut nicio dovadă istorică care să indice faptul că limbajul Constituției – în special al 14-lea Amendament – era menit a fi interpretat în așa fel încât să stabilească un drept constituțional la avort.

Constituția nu ar trebui să fie maleabilă – remodelată în orice formă preferă o majoritate de judecători care nu au fost aleși. Dacă trebuie să fie modificată, astfel de schimbări ar trebui să fie făcute prin procesul legislativ de propunere și ratificare a unor amendamente scrise.

Mult prea des, ne concentrăm asupra faptului că ne place sau nu rezultatul unei decizii, indiferent de modul în care s-a ajuns la ea. Cu câteva excepții limitate, președinții, guvernatorii, birocrații și judecătorii nu dețin autoritatea de a face legi în locul nostru. 

Elaborarea legilor aparține Congresului și legislativelor de stat. Chiar dacă ne convine un decret dat de un guvernator, de exemplu, ar trebui să fim foarte îngrijorați de faptul că un astfel de act este imposibil de diferențiat de cel al unui dictator. Într-o republică democratică, legile trebuie să fie promulgate de legislaturi.

Citește și 5 minciuni propagate despre anularea dreptului la avort federal și cum pot fi ele contracarate

Motivul pentru care acest lucru este important este demonstrat de cei aproape 50 de ani de agitație politică generată de decizia Roe. Dacă oamenilor nu le plac legile adoptate de anumiți legislatori, este relativ ușor să „votezi pentru a-i elimina pe ticăloși“ și să obții schimbarea dorită de curs în politică. Anularea precedentului Roe, în schimb, a fost considerat un lucru aproape imposibil.

În cazul Dobbs, Curtea Supremă a evidențiat faptul că nu a existat niciodată un consens național privind avortul, ci doar o gamă largă de opinii schimbătoare și nuanțate. 

De-a lungul timpului, statele au creat o varietate de legi pe această temă, deși până la Roe niciunul nu a optat pentru permisivitatea totală pe care decizia a impus-o la nivel național prin decret judiciar. 

Când respectăm regulile democrației, poporul poate elabora legea în funcție de propriile opinii. Decizia Dobbs reinstituie procesul democratic în problema avortului. Pe viitor, legile de avort din statul dumneavoastră vor reflecta opinia majorității alegătorilor din acel stat. Aceasta este esența democrației.

Și trebuie să ținem cont că țara noastră a fost fondată pe principiul că cel mai mare garant al libertății este procesul de autoguvernare constituțională. Puterea politică trebuie să rămână în mâinile poporului pentru ca libertatea să prospere.

George Washington s-a bucurat de încrederea și iubirea celor din generația sa din mai multe motive, dar cea mai mare stimă a obținut-o prin decizia sa de a se retrage voluntar de la putere. 

După câștigarea războiului, s-a întors la agricultură, în loc să se declare conducător. Iar după ce a îndeplinit două mandate de președinte, s-a retras din nou, menținând ideea că puterea este limitată.

Rareori se întâmplă să vezi o entitate guvernamentală limitându-și puterea. Dar acesta este unul dintre acele momente rare care ar trebui să fie prețuit de toți cei ce iubesc libertatea și democrația. 

Curtea Supremă a recunoscut că a confiscat în mod necorespunzător puterea de la popor și legislativ în urmă cu jumătate de secol. Acum a renunțat la această putere și a redat-o poporului. Este o minune care merită celebrată.

Michael P. Farris este președintele și directorul executiv al Alliance Defending Freedom, ai cărui avocați au făcut parte din echipa juridică din Mississippi care a apărat legea pro-viață a statului în fața Curții Supreme a SUA.

Traducere și adaptare
Tribuna.US