Declinul Creștinismului înseamnă întoarcerea unui păgânism opresiv

Decizia președintelui Biden de a promova „Ziua vizibilității transgender” în ziua de Paște, cea mai sfântă zi din calendarul creștin, nu a fost întâmplătoare. Da, știm cu toții că aceasta cade pe 31 martie în fiecare an, în timp ce data Paștelui variază în mod evident. Dar ideea că promovarea de către Casa Albă a agendei transgender în ziua de Paște a fost o simplă coincidență, așa cum a insistat luni secretarul de presă al lui Biden, este o idee care se ridică la limita credulității. Știm cu toții că nu a fost o coincidență, analizează The Federalist.

Acest lucru înseamnă, pur și simplu, retragerea creștinismului în Occident și apariția unei noi credințe religioase în locul său – un nou păgânism. Ceea ce vine în mijlocul declinului credinței creștine nu este o utopie liberală seculară de tip „trăiește și lasă să trăiești”, nu o ordine politică rațională și atee, cu spații publice neutre și o cultură a toleranței. În schimb, avem o nouă formă de păgânism cu propriile precepte morale, obligații și rituri. Și, spre deosebire de ordinea liberală seculară, care a îmbrățișat toleranța și pluralismul ca moștenire de la creștinism, ordinea păgână va fi intolerantă la extrem.

Să clarificăm termenii. Prin „păgânism” nu ne referim neapărat la o avalanșă de noi convertiți la cultul lui Zeus sau Woden (deși și acesta este în creștere, cel puțin în Marea Britanie). Cultura păgână postmodernă care apare acum nu va arăta ca păgânismul din trecut, dar nu va fi mai puțin păgână pentru toate acestea.

Ethosul păgân, de-a lungul unor perioade imense de istorie, geografie și culturi, a fost întotdeauna o respingere a rațiunii și a adevărului moral obiectiv (împreună cu întreaga idee de obiectivitate) și o îmbrățișare radicală a relativismului și a subiectivității în fiecare domeniu al vieții. Păgânismul îmbrățișează o divinizare a aici și acum, a lucrurilor și chiar a oamenilor. Crezul său, în măsura în care are unul, poate fi rezumat în maxima: nimic nu este adevărat, totul este permis.

Ceea ce înseamnă în practică, desigur, este o societate în care puterea și forța, nu democrația, drepturile omului sau principiile morale universale, sunt cele care guvernează ziua. Acesta este motivul pentru care cele mai avansate societăți păgâne au luat întotdeauna forma unor imperii de sclavi. Sunt societăți în care doar puterea determină ceea ce este corect. În astfel de societăți, clasa conducătoare este liberă să facă ce vrea în ceea ce privește clasa de jos, care este obligată să adere la moralitatea statului și să facă ceea ce i se spune.

Înțeleasă în această lumină, putem vedea contururile unei forme moderne de păgânism care apare în zilele noastre, în special în stânga politică. Moralitatea oficială a stângii interzice orice disidență față de agenda LGBT și față de pretențiile sale privind identitatea, de exemplu. Acesta este motivul pentru care legislatorii din state profund albastre precum California vor să transforme în infracțiune faptul că părinții nu afirmă „identitatea de gen” a copiilor lor. Acesta este motivul pentru care școlile publice, capturate de ideologii de stânga, îi îndoctrinează agresiv pe elevi în teoria genului și chiar îi „tranziționează” social pe copii fără știrea părinților lor. Vom vedea mai mult, nu mai puțin, pe măsură ce creștinismul se va retrage din viața publică din America.

Ceea ce Casa Albă a lui Biden încearcă să comunice, declarând că Duminica Paștelui este dedicată conștientizării transgender, este că vechea ordine morală este înlocuită cu ceva nou. Dacă nu aderați la noua moralitate, dacă nu oferiți un strop de tămâie Cezarului, veți fi persecutați la nesfârșit. Dacă nu mă credeți, întrebați-l pe Jack Phillips.

Cu alte cuvinte, ar trebui să fie evident până acum că nu mai există spații neutre. De fapt, nu au existat niciodată. Liberalismul laic a fost un lux pe care și-l putea permite doar o societate predominant creștină. Fără norme societale derivate din creștinism, susținute de practicarea efectivă a credinței creștine în rândul oamenilor, liberalismul decade. Reamintim că creștinismul este singurul sistem moral care a protejat vreodată drepturile minorităților, de exemplu, sau care a declarat vreodată că fiecare persoană are o demnitate inerentă. Odată cu credința creștină, aceste idealuri vor muri. Iar în vidul creat de desuetudinea credinței, altceva se năpustește.

Celebrul ateu Richard Dawkins nu pare să înțeleagă acest lucru. Un fragment dintr-un interviu acordat recent de Dawkins a făcut turul rețelelor de socializare. Comentând promovarea Ramadanului în locul Paștelui în Marea Britanie, Dawkins și-a exprimat dezaprobarea și a remarcat: „Suntem, din punct de vedere cultural, o țară creștină. Eu mă numesc pe mine însumi un creștin cultural. Nu sunt un credincios. Dar există o distincție între a fi un creștin credincios și a fi un creștin cultural”.

El a continuat să vorbească despre faptul că iubește imnurile creștine și catedralele, dar și că este fericit că numărul oamenilor din Marea Britanie care cred în creștinism este în scădere. „Dar nu aș fi fericit dacă, de exemplu, am pierde toate catedralele noastre și frumoasele noastre biserici parohiale”.

Crede Dawkins că aceste artefacte ale creștinătății, catedralele și colindele de Crăciun, vor dăinui fără credința care le-a creat? Crede el că o Mare Britanie post-creștină nu se va întoarce la o formă de păgânism sau de islamism? El pare să creadă că creștinismul cultural poate supraviețui fără credința care l-a creat și l-a susținut. Se înșeală, așa cum oricine care nu este orbit de prejudecăți poate vedea cu claritate.

Odată ce credința dispare, nu trece mult timp până când dispar și catedralele și bisericile parohiale. În Marea Britanie și în întreaga Europă, frumoasele biserici goale sunt reamenajate ca săli de concerte, cafenele și apartamente de lux. Pur și simplu nu sunt suficienți creștini pentru a le păstra ca biserici.

Același lucru este valabil și pentru țara noastră. America a fost fondată nu doar pe anumite idealuri, ci și cu un anumit tip de oameni în minte, un popor predominant creștin, iar supraviețuirea sa depinde de virtutea și pietatea lor morală, fără de care întregul experiment se va prăbuși. Fără o cultură civică națională modelată de credința creștină și fără un consens majoritar în favoarea moralității creștine, America, așa cum o știm, se va sfârși.

Cu scuzele de rigoare pentru cei ca Dawkins, declinul creștinismului în Occident nu înseamnă că liberalismul secular, cu atât mai puțin ateismul, va triumfa, ci că un nou crez religios îi va lua locul. Și să nu ne înșelăm: această nouă formă de păgânism va aduce cu ea toată violența și opresiunea comune fiecărui imperiu păgân din toate epocile triste ale lumii. În loc să fim cetățeni într-o republică care se guvernează singură, ne vom trezi sclavi într-un imperiu păgân.

Tribuna.US

Foto: MATT HRKAC/FLICKR/CC BY 2.0