„Definiția clară a căsătoriei va da direcția educației în școli” – Adina Portaru, ADF International (Bruxelles)

Modul în care definim căsătoria acum va influența generațiile viitoare, întrucât de definiția căsătoriei se leagă reglementarea multor altor instituții și realități juridice în societate, afirmă Adina Portaru, avocat la ADF International, organizație cu statut consultativ la ONU și acreditări la instituții europene importante și care apără dreptul oamenilor de a-și manifesta liber credința religioasă. Potrivit acesteia, efectele provocate de legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex în anumite țări sunt vizibile mai ales în domeniul educației, libertății de exprimare, de asociere și al libertății contractuale.

Ați monitorizat încă de la început evoluția iniți­a­tivei civice de clarificare a defi­niției căsătoriei din Con­sti­tuția României. Cum caracterizați această ini­ția­tivă?

Adina Portaru: Am susținut inițiativa cetățe­nească, trimițând încă din 2016 o intervenție Curții Consti­tuționale a României, recomandând acesteia să avizeze pozitiv propunerea pentru revizuirea Legii fundamentale. Vorbim despre un demers civic legal, consti­tuțional, în conformitate cu juris­prudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene. În momentul de față există o concordanță în spiritul legii între Codul Civil și Constituție, însă nu și în litera legii.

Scopul inițiativei cetățenești este tocmai acesta: de a întări protecția căsătoriei în Consti­tuția României, prin aducerea definiției căsătoriei din Consti­tuție în concordanță textuală cu aceea din Codul Civil articolele 258 (4) și 259: „Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii”.

Această inițiativă are o importanță care vizează mai multe planuri. În primul rând, se referă la instituția fundamentală, de bază a societății noastre: căsătoria. Modul în care definim căsătoria acum va influența generațiile viitoare, întrucât de definiția căsătoriei se leagă reglementarea multor altor instituții și realități juridice în societate. În al doilea rând, este prima inițiativă cetățenească de după căderea comunismului, ceea ce constituie semnul unei democrații sănătoase. Mai mult, sprijinul de care se bucură acest demers reflectă faptul că românii doresc să traseze și să consfin­țească juridic, constituțional ­valori reprezentative pentru ­neamul nostru.

Mă bucur că prezenta ini­țiativă cetățenească a reușit să coaguleze românii din țară și din diasporă în a susține o protecție sporită căsătoriei. Locuind în diasporă, vă pot spune că există foarte mulți români care se bucură că, în sfârșit, inițiativa cetățenească a fost activată, că la nivel juridic nu a rămas doar o literă de lege și că putem vota pe acest subiect atât de important.

De ce este nevoie de pro­tecția constituțională a căsătoriei în contextul ­actual? Este realmente în pericol aceasta?

Adina Portaru: Clarificarea definiției căsătoriei în Constituția României aduce nu doar coerență juridică (punând Constituția în con­cordanță cu Codul Civil în acest domeniu), dar pune și la adăpost căsătoria de posibile reinterpretări judiciare care ar ignora spiritul legii. De exemplu, dacă se păstrează termenul neutru de „soți” din definiția constituțională a căsătoriei, atunci el ar putea fi interpretat, pe calea activismului judiciar, ca reprezentând altceva decât un bărbat și o femeie. De pildă, doi sau mai mulți bărbați, două sau mai multe femei și orice alte combinații în acest sens. Am văzut deja acest lucru întâmplându-se cu privire la termenul de „soți” din Directiva 2004/38 privind libera circulație a persoanelor.

S-a argumentat că tema căsătoriei nu ar fi o prioritate acum pentru România, când există multe alte probleme precum divor­țurile în creștere, despăr­țiri, familii monoparentale, și că acest referendum nu este necesar. Cum co­mentați toate acestea?

Adina Portaru: Definirea căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie este un prim pas spre rezolvarea celorlalte probleme. Este nevoie de o definiție clară, consti­tuțională, pentru a trasa liniile educației din școli, ale drepturilor, obligațiilor și beneficiilor conexe instituției căsătoriei.

Este adevărat că România are o cale lungă de străbătut ca să întărească juridic căsătoria și să vină în ajutorul familiilor monoparentale sau al celor despăr­țite prin migrația masivă. Fiecare problemă trebuie luată pe rând și trebuie să-și găsească un răspuns adecvat. De asemenea, norma juridică nu este o simplă oglindă a unei realități mai mult sau mai puțin frumoase. Ea trebuie să exprime situ­a­ția ideală, modelul ideal și că statul nu trebuie să pună copilul într-o stare de abandon inten­ționat.

Care este statutul căsătoriei în țările Europei și în alte state ale lumii în prezent?

Adina Portaru: 15 din 28 de state ale Uniunii Europene recunosc și protejează căsătoria doar ca uniune dintre un bărbat și o femeie, iar șapte dintre ele prevăd acest lucru în Constituție. România ar putea deveni a opta țară din Uniune care introduce în Constituție definiția căsătoriei doar ca uniune dintre un bărbat și o femeie.

În plus, „căsătoria” între persoane de același sex este reglementată în mai puțin de 30 de state din întreaga lume. Vorbim deci doar de 30 de țări din 193 de state membre ale Orga­nizației Națiunilor Unite, care au introdus „căsătoria” între persoane de același sex. Așadar, este clar că argumentul adus împotriva inițiativei cetățenești, că ar limita anumite drepturi sau ar contrazice legislația actuală, nu se susține.

Lucrați la o organizație care apără drepturile cetățenești și libertatea de conștiință. Dați-ne câteva exemple despre felul în care redefinirea căsătoriei, mai precis legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, a afectat alte drepturi și libertăți co­nexe.

Adina Portaru: Din momentul în care căsătoria nu mai este definită ca uniune dintre un bărbat și o femeie, soț și soție, tată și mamă, atunci căsătoria va deveni un simplu contract. Întrucât contractele sunt maleabile, dacă există voință juridică, întrebarea care se pune este: De ce am „limita” căsătoria doar la doi parteneri? De ce am „limita-o” la persoane care nu sunt rude apropiate? De ce am „limita-o”, setând o vârstă minimă de la care se poate încheia? Nici una din aceste întrebări nu și-ar mai găsi un răspuns clar în cazul definirii căsătoriei ca fiind altceva decât uniunea dintre un bărbat și o femeie.

Efectele provocate de legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex sunt vizibile mai ales în domeniul educației, libertății de exprimare, de asociere și al libertății contractuale.

În multe astfel de țări, a spune că bărbatul și femeia sunt diferiți biologic și că, de fapt, căsătoria este uniunea dintre un bărbat și o femeie provoacă, în cel mai bun caz, un scandal soldat cu publicitate negativă, iar în cel mai rău caz, amenzi usturătoare pentru „discurs incitator la ură” și pierderea locului de muncă.

În Marea Britanie, agențiile de adopție catolice au fost nevoite să se închidă, să se dizolve, deoarece doreau să plaseze copii doar în cupluri formate dintr-un bărbat și o femeie, voind astfel să le ofere copiilor atât o mamă, cât și un tată. Remarcabil este faptul că aceste agenții aveau o rată foarte mare de succes în a plasa copiii „dificil” de adoptat, adică pe cei cu dizabilități sau cu un trecut familial complicat. Din cauza redefinirii căsătoriei și a legislației de egalitate introduse în Marea Britanie, aceste agenții au fost for­țate să se închidă.

În SUA există foarte multe cazuri de artiști florali, designeri, cântăreți și compozitori care sunt forțați, în pofida obiecției de conștiință, să participe la celebrarea așa-ziselor „căsătorii” între persoanele de același sex. Nu vorbim despre refuzul de a servi persoane gay – acest lucru ar fi desigur injust și discriminatoriu. Vorbim despre refuzul de a participa activ în celebrarea căsătoriilor între persoane de același sex prin contribuția directă, artistică și de creație în această ceremonie.

Poate cel mai frapant efect al legalizării „căsătoriei” între persoane de același sex este în domeniul educației, unde părin­ților le este subminat dreptul de a-și instrui copiii conform propriilor convingeri filosofice și religioase. Educația sexuală agresivă, începând încă de la primele clase ale școlii primare, este completată cu promovarea ideologiei de gen. În Spania se află în dezbatere un proiect de lege care prevede că tinerii pot obține hormoni de blocare a pubertății fără acordul părin­ților și fără consultarea unui psiholog în acest sens. Vedem deja că în Marea Britanie numărul copiilor care apelează la clinici de identitate de gen aproape că se dublează de la an la an.

Românii trebuie să învețe din experiența statelor care au introdus căsătoria între persoane de același sex și să voteze conform propriei conștiințe.

Sursa: Ziarul Lumina